Cum poate reîncepe școala?

Cum comentați noua modificare a Legii educației naționale care interzice ”activități în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen”?

Cred că este o greșeală majoră din cel puțin două puncte de vedere. Întâi, exact ca în Evul Mediu, Parlamentul României interzice anumite lucruri în universități.
Este aberant, o reacție medievală, cu consecințe majore pentru libertatea academică și sper ca universitățile să se coalizeze și să aibă o reacție foarte dură la o astfel de decizie.

Pe de altă parte, decizia face și mai atractive teoriile legate de identitatea de gen. Pentru adolescenți, tot ce e interzis devine cu mult mai atractiv. Dacă le interzici să discute în școli despre homosexualitate, despre transgen, ei vor fi și mai atrași de așa ceva în afara școlii, deci efectul este invers decât cel scontat.

Există totuși părinți de elevi din preuniversitar care se tem că ai lor copii să nu audă de așa ceva ca să nu le vină vreo idee.

Trebuie să facem diferența între a discuta rațional despre o temă și prozelitism. Articolul 7 paragraful 1 din lege, îmi aduc aminte de când l-am scris, spune că se interzic în școli activitățile politice și prozelitismul religios. Am putea extinde la orice prozelitism ideologic, de orice fel. 

Dar să interzici discuția teoretică despre o anumită tema este aberant. Repet, o face și mai atractivă.

Părinții greșesc crezând că, dacă nu se discută la școală, copiii lor nu vor fi expuși. Tot Internetul e deschis pentru așa ceva. Deci ce trebuie, probabil, controlat este prozelitismul, nu discuția rațională, argumentată.

De unde credeți că a venit această reglementare adoptată cu un vot destul de larg?

Am două explicații posibile.

- Se apropie campania electorală și politicienii sunt mai atenți la atitudinea BOR, care este în favoarea unei astfel de decizii.

- Pur și simplu cred că nu s-au gândit. Uneori prostia explică foarte multe lucruri și cred că nu au gândit care sunt consecințele. Că vor face și mai atractive discuțiile legate de tema identității de gen pentru adolescenți, și, în același timp, vor încălca libertatea academică.

Reacția coalizată a rectorilor ar trebui să ceară nepromulgarea reglementării?

Cred că rectorii ar trebui să se adreseze președintelui și Avocatului Poporului ca să conteste la CCR acest nou paragraf. Cred, fără a fi specialist în drept constituțional, că încalcă niște drepturi constituționale, de exemplu, libertatea academică, autonomia universitară.

Este al doilea scandal la scurt timp după cel privind orele de educație sexuală din școli. A fost și acolo o greșeală a legiuitorului?

În primul rând, ar trebui să încetăm să mai facem presiuni pe programa școlară. Și așa elevii au foarte multe lucruri de învățat. Și cu cât sunt mai multe materii, cu atât capacitatea lor de a învață este mai redusă, se distribuie pe mai multe tipuri de sarcini, în loc să o ții concentrată.

Programele școlare din alte țări sunt în jur de 5-6 materii, nu mai mult, tocmai ca să focalizezi resursele de învățare pe mai puține discipline.

Eu cred că o astfel de educație sanitară sau sexuală poate fi făcută în multe feluri, în “Școala altfel”, implicând cadrele medicale, implicând specialiști în psihologie. Dar nu trebuie transformată într-o materie de predare.

E greșit să ne gândim că trebuie să avem noi materii dacă vrem să învețe copiii ceva. A fost introdusă în programă educația antreprenorială  și, dacă o predau profesorii, cei care nu au antreprenoriatul zi de zi în viața lor, o omoară. Ea ar trebui predată de antreprenori care pot fi aduși în școală în diverse feluri.

Deci e clar că e nevoie de o educație sexuală, dar nu cred că trebuie transformată într-o materie.

Cinci–șase materii în programă sunt posibile dacă se studiază transdisciplinar?

Exact! Și am putea face același lucru. Când studiem ochiul, studiem o parte de fizică – optica, o parte de biochimie, o parte de biologie. Deci centrezi totul pe ce trebuie să înțeleagă elevul – cum îi funcționează ochiul,  nu tot felul de bucăți de cunoaștere separate care devin inerte.

Mereu totul se face pe silozuri, pe discipline, pentru că așa e sfânta tradiție care la noi bate mereu inovația. Fiecare e cu disciplina lui și nu se uită la alte discipline.

Nici măcar o dată sau de două ori pe semestru nu se fac ore transdisciplinare, care să îi pregătească pe elevi să gândească transdisciplinar.

Așa cum e ea, școala românească s-a oprit cumva în martie. Ce efecte credeți că va avea ceea ce s-a întâmplat anul acesta asupra generațiilor care au prins, într-o clasă sau alta, criza corona?

Din păcate, principalul efect este de creștere explozivă a analfabetismului funcțional, răspândit în primul rând la acei elevi care nu au mijloace digitale. Ei în această perioadă nu au învățat absolut nimic.

Ar fi trebuit că după terminarea stării de urgență soluția să fie una locală. În satele unde numărul de infectați e zero, ar fi trebuit reluată școala cu jumătăți de clase și cu păstrarea unor măsuri de igienă. Dacă îți păsa de elevi se putea relua școala, astfel încât să recupereze ceva din ce au pierdut. 

Al doilea lucru este că s-a văzut foarte clar cât de puțini au fost profesorii cărora chiar le-a păsat de elevi, chiar dacă și-au luat integral salariile. Părinții care au stat acasă cu copiii au văzut lucrul acesta mult mai clar.

Încă nu e târziu să se revină asupra deciziei și să se reia anul școlar măcar de la 1 septembrie, pentru recuperare. Gândiți-vă la copiii din clasa I care au ajuns numai la litera M. Sau la copiii care au ajuns cu tabla înmulțirii numai până la 5×5. Ce faci cu ei, îi bagi așa în clasa următoare?

Ar fi și o măsură de siguranță. Dacă în iarnă va fi din nou o întrerupere, nu e mai bine să-ți iei măsuri de siguranță și să începi școala mai devreme?

Și ar trebui să se înțeleagă foarte clar: viitorul este al învățământului hibrid, combinație de “față în față” și online. Cu fondurile europene și cele de la buget, ministerul ar trebui să demareze acum foarte clar dezvoltarea învățământului digital.

Citiți articolul integral AICI.