În ghearele oligarhilor: banii care fac jocurile politicii

Pe lista cu îndatoriri ale candidaților la aderarea în Uniunea Europeană, Ucraina, Moldova și Georgia au o misiune obligatorie: dezoligarhizarea. Pentru că, scrie în ediția sa de astăzi (20 aprilie 2023) cotidianul Frankurter Allgemeine Zeitung, „oligarhia înseamnă un stat luat ostatic de interese private, fie ele economice și financiare, fie ideologice. Cine are banii manevrează sforile puterii. Guverne, președinți, parlamentari, judecători sau mass-media dansează ca niște păpuși, (...) separarea puterilor devine un joc de umbre, democrația o înscenare”.

De pe vremea când Aristotel clasifica oligarhia drept „o formă rea de guvernare, pentru că nu se orientează către binele comun”, oligarhii sunt o amenințare la adresa democrației. Iar FAZ oferă câteva nume de oligarhi din prezent: Petro Poroșenko, Rinat Akhmetov, Ilan Șor, Vladimir Plahotniucsau Bidsina Ivanișvili. „Îi știe toată lumea. Unii au fost șefi de stat sau de guvern - Poroșenko în Ucraina, din 2014 până în 2019, Ivanișvili în Georgia între 2012 și 2013. Nu mai sunt, dar influența nu le-a scăzut. Dimpotrivă”.

Misiune imposibilă: o lege curajoasă, greu de aplicat

Ziarul conservator care apare în capitala financiară a Europei remarcă, într-un articol de opinie semnat de Dr Angelika Nußberger, directoarea Academiei pentru Protecția Drepturilor Europene ale Omului de la Universitatea din Köln și fostă vicepreședintă a Curții Europene a Drepturilor Omului, o inițiativă ucraineană de dezoligarhizare.

Legea prin care oligarhii și membrii familiilor lor ar urma să fie incluși într-un registru public, „o construcție îndrăzneață, o noutate absolută”, a fost adoptată în 2021. Oricine este etichetat drept „oligarh” nu ar mai putea, de exemplu, să finanțeze partide, să facă parte din acționariate de presă, să participe la privatizări sau proceduri de achiziții publice. Oricine din aparatul de stat poartă discuții cu oligarhii trebuie să prezinte procesele verbale și să facă public conținutul discuțiilor.

FAZ citează entuziasmul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a salutat abordarea „îndrăzneață” ucraineană, convinsă că aceasta „va întrerupe stăpânirea oligarhilor asupra vieții economice, politice şi publice". Legea a intrat deja în vigoare, dar nu este încă aplicabilă, pentru că are criterii foarte vagi: un anumit nivel al bogăției, poziție economică dominantă, influență asupra mass-media.

Georgia, căreia i s-a refuzat până acum statutul de candidat la aderarea la UE, a copiat legea ucraineană cuvânt cu cuvânt, înlocuind doar „ucrainean” cu „georgian”. În dezbaterea de la Tbilisi s-a pus însă problema că „oligarhii apropiați de adversarii puterii politice ar putea fi tratați diferit” față de cei proguvernamentali, „pentru a închide robinetul financiar al opoziției”.

Obiecții asemănătoare au venit către Republica Moldova din partea Comisiei de la Veneția: legea ucraineană preluată și adaptată la Chișinău ar putea genera abuzuri cum ar fi „slăbirea opoziției” și ar facilita „încălcări ale drepturilor omului”, observă profesoara Nußberger de la Universitatea din Köln. Modelul din Moldova spune că două treimi din parlamentari trebuie să fie de acord cu înregistrarea drept oligarhia celor identificați ca atare de o comisie guvernamentală sau de reprezentanți cu rang înalt ai unor instituții relevante pentru statul de drept.

Timpul nu e de partea candidaților la UE

Sugestia Comisiei de la Veneția, instituție consultativă ce ține de Consiliul Europei, este o soluție pe termen lung printr-o „abordare sistemică”, în baza legilor privind finanțarea partidelor, pluralismul mass-media, combaterea spălării banilor, independența justiției sau achizițiile publice. În Ucraina, Moldova sau Georgia însă, „timpul presează iar încercările anterioare de a îngrădi influența oligarhilor cu legi generale au fost fără succes”. Astfel, cei trei aspiranți la UE pledează pentru o nouă abordare, „chiar dacă aceasta contrazice puritatea statului de drept”, notează cotidianul german.

„Banii intră peste tot în politică. Trăiesc din donațiile bogaților atât populiștii, cât și vocile incomode (...). Influența superbogaților oligarhi nu este o problemă exclusivă a statelor succesoare ale Uniunii Sovietice”, la fel cum „nu este neapărat îndreptată împotriva societăților liberale”. FAZ dă trei exemple: George Soros în Ungaria, Osman Kavala în Turcia sau Mihail Hodorkovski în Rusia. „Și ei au plătit pentru a influenţa evenimentele politice. Unde este granița dintre mecenat, filantropie și oligarhie?”, se întreabă autoarea comentariului din ziarul german.

„În țările cu regimuri autoritare sau autocratice, reţetele împotriva oligarhilor liberali sunt simple, eficiente şi evident ilegale. Cine este de partea greșită va fi găsit vinovat de ceva. Mihail Hodorkovski va lipi cutii de chibrituri într-un lagăr penal timp de un deceniu”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care vorbește despre arbitrar și abuz de putere, „nu-l poate elibera pe Osman Kavala din închisoare. George Soros a scăpat pentru că trăiește în exil, dar campaniile de defăimare duse de guvernul Ungariei sunt o lecție de politică autoritară a puterii”.

„Oligarhizarea afectează și pune în pericol, sub forme diferite, toate democrațiile, nu doar societățile aspirante la aderarea europeană, cum sunt Ucraina, Moldova sau Georgia. Banii intrați netransparent în politică afectează guvernarea democratică”, conchide profesorul Nußberger, în articolul din Frankfurter Allgemeine Zeitung.