Ziua femeii în Iran: În nicio zi și în fiecare zi
8 martie 2023În Iran, ziua oficială a femeii nu este 8 martie. Anul acesta ea a picat pe 13 ianuarie. În Republica Islamică Iran, Ziua Femeii este stabilită după data nașterii Fatimei, fiica Profetului. Faptul că această zi este și Ziua Mamei este în concordanță cu imaginea oficială a femeii. Ziua de naștere a Fatimei în calendarul lunar islamic nu are un loc fix în calendarul solar persan. Prin urmare, ziua oficială a femeii trebuie recalculată în fiecare an și adaptată la calendarul persan guvernând întreaga viață publică din Iran.
Ideologia care stă la baza acestei zile nu a fost pusă până acum sub semnul întrebării. După revoluția din 1979, liderii iranieni, încercând să definească imaginea femeii în sfera publică, au stabilit că modelul de urmat pentru femei trebuie să fie Fatima. Aceasta s-a căsătorit la nouă ani și a avut cinci copii. O soție pe cât de pioasă și supusă, pe atât de puțin vizibilă în public.
"Forțele de securitate luate prin surprindere de curaj"
După 44 de ani de propagandă în presa de stat și după încercări sistematice de spălare a creierului în toate instituțiile de învățământ, de la grădiniță la universitate, precum și în birourile guvernamentale, această ideologie a dat roade, sub forma primei revolte feministe din istorie. Anul trecut, Iranul a fost martorul celor mai lungi proteste de după 1979, declanșate de moartea violentă a Jinei Mahsa Amini, o femeie kurdă de 22 de ani, aflată în custodia poliției. Fata fusese arestată de poliția moralităţii pentru că nu ar fi purtat hijab-ul "cum trebuie".
"În orașul nostru, protestele au fost fără precedent. În primele șapte zile, trei sferturi dintre manifestanți au fost femei", spune pentru DW Leila, care provine dintr-un oraș din regiunile kurde ale Iranului. Împreună cu prietenii, Leila a organizat demonstrații în orașul ei. Primele mitinguri au avut loc la înmormântarea Jinei Mahsa Amini, în orașul ei natal kurd, dar protestele s-au răspândit rapid, chiar și în orașe deosebit de conservatoare, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Acolo lipsește anonimatul care oferă o anumită libertate de a încălca regulile, cum ar fi să te prezinți în public pentru prima dată fără văl.
"Serviciile de securitate au fost surprinse de curajul nostru. Ba chiar am avut senzația că le era chiar frică", spune Leila, care a fost arestată în cea de-a șaptea zi a protestelor. "Nu este prima dată. În ultimii ani am fost arestată de mai multe ori. Numai că de data aceasta a fost altfel. Oamenii care m-au interogat erau mai puțin încrezători în ei. Erau nervoși. Acest lucru nu însemna că erau mai blânzi. Tot violenți au fost, nu numai pe stradă, ci și în închisori. Știm că multe femei au fost violate pentru a le frânge și a le intimida”, spune Leila pentru DW.
Presiunea a rămas mare și după proteste
Leila a primit o pedeapsă diferită, fiind eliberată după două săptămâni pe cauțiune, bani pe care familia ei s-a chinuit să-i strângă. Ulterior, a primit o pedeapsă de doi ani cu suspendare. "Dacă fac o singură mișcare greșită, mă vor închide. Când și dacă familia ei va putea să își recupereze cauțiunea nu se poate spune. "Nu vom renunța. Revolta noastră a atins toate generațiile, toate etniile și toate straturile sociale. Căutăm alte forme de rezistență”.
Însă mitingurile au scăzut în intensitate din cauza represiunii brutale. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, cel puțin 525 de protestatari, dintre care 71 de minori, au fost uciși de forțele de securitate în timpul celor mai bine de 100 de zile de revolte. Până la începutul lunii ianuarie, aproximativ 20.000 de persoane fuseseră arestate, iar unele eliberate din închisorile supraaglomerate până la sfârșitul lunii februarie.
Presiunea asupra activistelor feministe și a societății civile nu a scăzut. Acestea sunt anchetate și intimidate una după alta, inclusiv cele care au participat doar la demonstrații. "Vor să ne reducă la tăcere", relatează într-un interviu acordat DW o cunoscută avocată, sub anonimat, din cauza procedurilor în curs. "Voi continua să îi apăr pe oamenii care luptă pentru drepturile lor. Asta este ceea ce deranjează serviciile de securitate, curajul femeilor care gândesc independent și care susțin ceea ce ele cred că este corect. Și ele nu sunt deloc puține în Iran.
Apel către străinătatea democratică
"Lumea ar trebui să fie alături de aceste femei", cer activistele iraniene din afara țării, precum Masih Alinejad. Cu aproape nouă milioane de adepți pe rețelele de socializare, această militantă iraniană pentru drepturile femeilor care trăiește în Statele Unite se numără printre cei mai importanți critici ai statului iranian.
În calitate de reprezentantă a societății civile iraniene, Masih Alinejad a fost invitată la Conferința de Securitate de la München din acest an - un eveniment la care, pentru prima dată, nu a fost invitat niciun reprezentant al Republicii Islamice.
"Principalele țări democratice ale lumii trebuie să izoleze Republica Islamică, așa cum l-au izolat pe Putin", cere ea într-un interviu acordat DW. "Vedem că tonul s-a schimbat față de Republica Islamică Iran. Cerem acum să anunțați o politică față de Teheran și să considerați Garda Revoluționară iraniană drept o organizație teroristă. Femeile iraniene au nevoie de decizii ferme din partea femeilor politiciene surori din întreaga lume”.
Multe politiciene din țări occidentale și-au exprimat solidaritatea cu mișcarea de protest din Iran. De pildă, ministra belgiană de Externe Hadja Lahbib, și-a tăiat părul, într-o acțiune intens mediatizată. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii februarie, ea nu a declinat întâlnirea cu ministrul iranian de Externe. Imaginile acestei întâlniri au fost puternic criticate de femeile iraniene pe rețelele de socializare, care s-au simțit trădate și au pus la îndoială solidaritatea lui Lahbib. Posibilul context al întâlnirii este faptul că un cetățean belgian se află în închisoare în Iran.
Este vorba despre Olivier Vandecasteele, care a fost condamnat în ianuarie 2023 la 40 de ani de închisoare și 74 de lovituri de bici. Există suspiciunea că autoritățile iraniene îl dețin pentru a încuraja autoritățile belgiene să facă un schimb de prizonieri cu un fost diplomat iranian deținut în această țară și condamnat la 20 de ani de închisoare ca inițiator al unui atac terorist dejucat.
"Sprijinul și solidaritatea femeilor din politica occidentală au însemnat foarte mult pentru noi la început. Însă, în cele din urmă, ele se gândesc la interesele lor politice și economice. Nu vrem ca lupta noastră să depindă de ele”, conchide Leila din Kurdistan.