Germania şi siguranţa ei

Infatuarea este duşmanul de moarte al unei ţări. Bunăoară, concetăţenii mei s-au culcat şi ei pe-o ureche, fiind convinşi că "am reuşit", doar că totul s-a dovedit a fi o iluzie costisitoare, cu efecte pe care încă le plătim cu vârf şi îndesat. Sunt realmente înfricoşat de gândul că în Germania există o majoritate care trăieşte cu iluzia că "ţării noastre îi merge bine".

Campania electorală apatică reflectă falsa certitudine că Germania a generat trei excedente: companiile economisesc, gospodăriile private economisesc şi ele, iar băncile din Frankfurt înoată în banii pe care îi primesc din alte țări europene. Chiar și bugetul german este pe plus. Însă aceste surplusuri sunt un semn de slăbiciune, nu de putere, şi preconizează apariţia unor mari greutăți care îi vor lovi pe germani acum și în viitor.

Germania are nevoie de o dezbatere deschisă

Gândiți-vă pentru un minut: un excedent de cont curent de aproape zece la sută din venitul național înseamnă că statul respectiv îşi mută economiile în străinătate, pentru a fi investite în țările cu deficit.

Este acest lucru înțelept, mai ales când capitalul german generează bule în străinătate, care cândva trebuie să se spargă (așa cum s-a întâmplat în Grecia și Spania)? Și cât de inteligent este să te bazezi pe intrările de capital ale băncilor din Frankfurt pentru a acoperi incapacitatea lor de plată, când acest tsunami de bani străini, care inundă acum Germania, se petrece pentru că proprietarii de capital italieni sau francezi își pierd speranța în economiile ţărilor lor?

Și, în sfârșit, cât de rațională este reacţia ministrului federal de Finanțe, care se bucură datorită unui excedent bugetar bazat pe ratele negative ale dobânzilor? Rate care - în primul rând - împovărează fondurile de pensii germane și care - în al doilea rând - o determină pe celebra "gospodină şvăboaică" să manifeste îndoieli faţă de clasa politică din Germania?

Societatea germană are nevoie de o dezbatere deschisă în rândul cetățenilor săi privind modul de abordare a amenințării pe care o reprezintă excedentele asupra Germaniei, așa cum şi Grecia a avut nevoie de o dezbatere similară privind amenințarea reprezentată de deficitele noastre. În definitiv, pentru fiecare excedent trebuie să existe un deficit în altă parte a unei uniuni monetare. Dacă establishment-ul politic format din CDU/CSU, SPD și FDP prezintă dezechilibrele ca semn al potenţei economice, doar pentru că Germania este binecuvântată cu excedente, nu înseamnă decât că încearcă să convingă cetăţenii că sursa multor probleme este, de fapt, o dovadă a succesului.

Mecanismul de gestionare a excedentelor

Din punct de vedere istoric, Germania își datorează statutul, invidiat în întreaga lume, unui contract social care a permis clasei muncitoare germane să aibă un nivel ridicat de siguranţă a locurilor de muncă (și locuri în consiliile de supraveghere ale marilor companii), în schimbul unei atmosfere liberale flexibile, reglementate, în care companiile să poată prospera.

Dar acest lucru a fost posibil pentru că Statele Unite au avut grijă de mediul macroeconomic, atât în numele Europei, cât și al Germaniei. Din păcate, după criza din 2008, America nu a mai putut să îşi asume acest rol, iar clasa muncitoare germană observă cum acest scut de protecţie dispare din ce în ce mai mult, an după an, zi după zi. Depinde de Germania, și de noi ceilalţi, restul europenilor, să găsim un mecanism rezonabil pentru a face față deficitelor și excedentelor din Europa. Dacă nu reușim, Europa va eșua, Germania va eșua, iar civilizația însăși va fi în pericol.

La cum arată actuala campanie electorală din Germania, se pare că niciunul dintre partidele guvernamentale nu este interesat să vorbească despre aceast subiect. Din fericire, în partidele politice actuale există şi mulţi oameni înţelepţi, care au sesizat necesitatea reorientării politicii germane. Membrii germani ai DiEM25 - mişcarea noastră Democraţie în Europa 2025 - lucrează energic la aducerea acestor actori politici laolaltă în cadrul unei mișcări politice care să pună aceste chestiuni esenţiale pe ordinea de zi. Aceasta este nevoia Germaniei. Aceasta este nevoia Europei.

Yanis Varoufakis a fost, timp de şase luni, ministru de finanţe în cabinetul premierului grec, Alexis Tsipras. Economistul a fost un critic acerb al politicii de austeritate germane, atât în timpul mandatului său, cât şi după ce nu a mai fost ministru. Varoufakis are 56 de ani, este autorul mai multor cărţi de specialitate. A obţinut un doctorat în economie în Marea Britanie, la Universitatea Essex, unde a studiat un alt economist grec, Christopher Pissarides, laureat al premiului Nobel în 2010. A fost şi consilier economic al premierului Giorgos Andreas Papandreou, liderul PASOK, însă, în urma crizei, a ales să ia distanţă de politicile economice ale acestuia.

Autor: Yanis Varoufakis/vd