Vizita lui Victor Ponta în SUA

Vizita lui Victor Ponta în SUA a avut, probabil, rostul de a șterge umbra de circumspecție care apasă mai cu seamă asupra Partidului Național Liberal. Nici PSD nu a manifestat loialismul proamerican al președintelui Traian Băsescu, dar liberalii, pe vremea când se aflau la guvernare, au cerut intempestiv retragerea trupelor românești din Irak. Era nu doar un gest prea brusc, care făcea ca România să pară un partener îndoielnic, dar și unul care, în intențiile sale de profunzime, denunța o linie politică de perspectivă, care a culminat recent cu instalarea scutului anti-rachetă.

Dramatizând excesiv ecartul creat între SUA și Europa occidentală și mizând probabil pe adâncirea lui, primul ministru Călin Popescu Tăriceanu și ministrul Apărării Teodor Atanasiu au luat atunci o decizie pripită, care riscă să se întoarcă acum împotriva propriului partid și a propriei alianțe politice. Este adevărat că noul președinte al PNL, Crin Antonescu, a dezaprobat intenția retragerii din Irak încă de pe vremea în care era un deputat aflat în relații de cvasi-opoziție cu conducerea partidului, dar de la Washington aceste distincții nu sunt ușor de remarcat și, în definitiv, nimeni nu prezentase garanții că fostul premier sau poate fostul ministru al Apărării Teodor Atanasiu nu vor ocupa poziții de frunte într-o viitoare administrație USL.

Rolul lui Victor Ponta a fost așadar acela de a prezenta administrației americane (la nivelul la care se colectează informațiile relevante) componența echipei de vârf care ar putea defini pe viitor politica României față de SUA. Alături de el au participat la această vizită, lipsită de spectacol protocolar, Titus Corlățean (PSD) și Corneliu Dobrițoiu (PNL), prezentați ca viitori posibili miniștri ai Afacerilor externe și Apărării naționale.

Generalul Corneliu Dobrițoiu a îndeplinit, de altfel, funcția de locțiitor al ministrului apărării naționale, după suspendarea din funcție a lui Teodor Atanasiu, primind în felul acesta chiar girul președintelui Traian Băsescu. El avea la vremea respectivă un istoric personal convingător privind colaborarea militară româno-americană. În ce-l privește pe Titus Corlățean lucrurile sunt mai incerte, căci deși nu a ieșit din linia ”corectă” față de alianțele oficiale ale României, nu a manifestat niciodată o reală empatie față de americani.

În orice caz, liderul social democrat a spus la întoarcere că ”toate persoanele cu care trebuia să ne întâlnim ne-am întâlnit și eu și domnul Corlățean și domnul Dobrițoiu”, lăsând astfel să se înțeleagă și faptul că mesajul USL a fost la rândul său transmis.

A fost evident aici la București că administrația americană (prin intermediul ambasadorului acreditat) nu ezită să-și dezvăluie simpatia față de președintele Traian Băsescu și membrii echipei sale, în ciuda unor critici care i-a vizat uneori direct și pe aceștia. Dar USL a resimțit cu multă acuitate nuanțele cele mai fine ale acestei raportări și a încercat, cu siguranță, în cursul acestei vizite să reechilibreze raporturile.

Autor: Horațiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu