Vieţi îngropate în praf de cărbune

Kim Hye-Sook păstrează vie şi acum amintirea zilei în care şi-a pierdut copilăria. Avea 13 ani şi locuia la bunica ei. Era vacanţă şi tocmai îşi terminase toate temele când un om al securităţii a bătut la uşă şi i-a cerut bunicii s-o trimită în lagărul de muncă în care se aflau internaţi, de cinci ani de zile, părinţii şi fraţii ei. O mătuşă a însoţit-o până la poarta lagărului.

"Nu ştiam încotro ne ducem. Mi-am îmbrăcat uniforma, mi-am luat ghiozdanul cu manuale şi pur şi simplu am urmat-o pe mătuşa mea. Când ne-am apropiat de lagăr şi am zărit gardurile de sârmă ghimpată mi s-a făcut frică. Mătuşa m-a încredinţat unui gardian care i-a cerut să plece imediat acasă. Gardianul nu mi-a mai dat voie să-i adresez niciun cuvânt. Am rămas multă vreme în ghereta acestuia. Se lăsase întunericul şi era frig. Apoi a venit mama şi m-a luat cu ea în baraca noastră", îşi aminteşte femeia.

Nici ea, nici părinţii nu ştiau de ce au fost trimişi în lagăr. Adulţii au învăţat-o să nu pună întrebări fiindcă riscă să fie împuşcată. Abia după 28 de ani, când şi-a recăpătat libertatea, a aflat din ce cauză a fost pedepsită: bunicul, căruia îi pierduseră urma cu mult timp în urmă, se refugiase în Coreea de Sud. Au fost 28 de ani munciţi la exploatarea zăcămintelor de cărbune. Când avea 17 ani şi-a pierdut mama. Tatăl ei tot în lagăr a murit.

Va urma Kim Jong jr. politica dictatorului?

Preconizatul transfer de putere irită regimul de la Phenian, susţine jurnalistul Ha Tae-keung de la postul de radio sud-coreean Open Radio care emite de la Seoul pentru Coreea de Nord. "Cei care se vor opune vor avea în continuare de suferit", adaugă el.

"Putem numai să bănuim câte lagăre de muncă există. Plecând de la premisa că fiecare oraş mare are lagărul lui, ar fi în jur de treizeci. Nord-coreenii au două feluri de lagăre: cele în care se munceşte sub cerul liber la prelucrarea cherestelei sau exploatarea minelor de cărbune şi fabrici închise care produc numai pentru export, în special peruci din păr natural."

În cazul unor revolte populare, după modelul celor din ţările arabe, aparatul represiv nord-coreean este pregătit. În ultimele luni Phenian-ul a suplimentat trupele de intervenţie şi a cumpărat din China echipament special pentru dispersarea demonstranţilor.

Lagăr, libertate, lagăr

În 2001, Kim Hye-Sook a fost eliberată. Cu ocazia zilei de naştere a dictatorului nord-coreean Kim Jong-il au fost graţiaţi mii de deţinuţi. După o jumătate de viaţă petrecută în lagăr, reintegrarea în societate s-a dovedit a fi un proces extrem de dificil.

A decis să fugă de regimul care i-a ucis părinţii şi i-a răpit cei mai frumoşi ani de viaţă. "Sunt multe călăuze şi-am încercat şi eu să ajung în China. La graniţă am fost prinşi, arestaţi şi trimişi înapoi în Coreea de Nord. Mi-a fost mai teamă ca niciodată! Am crezut că vom fi împuşcaţi", povesteşte Kim Kye-Sook.

Au urmat alţi doi ani de muncă forţată. Nici n-a fost bine eliberată şi şi-a plănuit din nou fuga. A reuşit abia după ce a mituit un grănicer, iar de doi ani trăieşte în Coreea de Sud.

"Iniţial am evitat să spun că am fost închisă într-un lagăr de deţinuţi politici. M-am temut pentru fraţii mei care trăiesc în continuare în Coreea comunistă. Abia când am ajuns aici mi-am dat seama că oamenii din alte ţări habar nu au ce se întâmplă cu adevărat în Coreea de Nord."

A început să vorbească în speranţa că, într-o bună zi, abuzurile vor înceta, că dictatura va lua sfârşit. Anii de detenţie au săpat răni adânci în sufletul ei şi i-au distrus sănătatea. După o jumătate de viaţă în mina de cărbune a fost diagnosticată cu cancer pulmonar.

Autori: Mathias Böhlinger, Claudia Stefan
Redactor: Vlad Drăghicescu