Veneţia - calmă, relaxată, unică!

Vizitatorii stau iar la coadă în faţa Domului San Marco până după colţ, spre debarcader. La prima vedere totul pare ca de obicei. Nimic schimbat. Dar la o privire mai atentă se vede că oamenii nu mai stau înghesuiţi, ci păstrează distanţă unul faţă de altul. Veneţia pare cumva relaxată. Lipsesc nenumăratele grupuri de turişti care se intersectează de obicei în Piaţa San Marco. Se pot admira în voie şi catedrala şi Campanile, turnul-clopotniţă care domină tot ansamblul. În sfârşit, Piazza îşi dezvăluie întreaga splendoare.

Veneţia este de-a dreptul "înspăimântător de pustie", consideră Ralf Müller din Wuppertal, care vizitează oraşul dogilor pentru a treia oară. Tocmai vine de la Lido, unde e "la fel de pustiu". Patronii de restaurante tocmai s-au plâns de lipsa clienţilor. Pe de altă parte, pasionatul fotograf se bucură de noua perspectivă asupra edificiilor de interes. "Nu mai trebuie să stai, pur şi simplu, în faţa lor şi să apeşi declanşatorul. Te poţi apropia sau îndepărta de obiectiv după cum doreşti", a spus el încântat.

Limba germană se aude în aceste zile peste tot, un pic de franceză şi, bineînţeles, italiană. Turiştilor din SUA şi China nu le este permisă în continuare intrarea în ţară. În schimb, mulţi italieni vin pentru o scurtă vacanţă în oraşul lagunelor. Patru turişti din Verona, care savurează la ceas de seară un Aperol pe malul unui braţ secundar al Canal Grande, spun că se aşteptau să întâlnească şi mai puţini turişti. Au dreptate, nu este chiar pustiu. De la deschiderea graniţei, la începutul lunii iunie, numărul turiştilor a început din nou să crească. Dar orice comparaţie cu anii trecuţi e de prisos.

Veneţia a fost în prag de colaps

Cu 12 milioane de înnoptări şi de două ori mai multe vizite de o zi, Veneţia era în prag de colaps. Chirii exorbitante şi lipsa spaţiului locativ, generat şi de expansiunea inflaţionară a Airbnb, au dus la împuţinarea localnicilor, astăzi în număr de doar 50.000. În plus, 10.000 de veneţieni s-au mutat din oraşul vechi mai la periferie. Iniţiative civice de genul "Generazione 90" militează de ani buni pentru spaţiu locativ cu chirii acceptabile şi un turism mai puţin agresiv. La începutul lunii iulie oraşul plănuia introducerea unei taxe pentru turişti, între trei şi opt euro pe zi. Acum însă, că vizitatorii lipsesc şi marile nave de croazieră nu mai acostează la debarcader, taxa a fost amânată pentru la anul.

"Nu am avut niciodată o astfel de situaţie", spune Fabio Pilla, care este gondolier de 40 de ani. "Noi, veneţienii, suntem dublu pedepsiţi. Am avut mai întâi o mare inundaţie în noiembrie, apoi a venit lockdown-ul. Eu câştig acum 10 la sută din ce câştigam de obicei." Multe staţii de închiriat gondole şi-au suspendat deja activitatea. La întrebarea dacă nu s-a gândit să-şi schimbe job-ul răspunde negativ. Ce să şi facă într-un oraş care trăieşte aproape exclusiv de pe urma turismului?

Veneţia este un oraş viu

Exact asta e problema, spune Giovanni Leone. Arhitectul este preşedintele iniţiativei "DOVE", o asociaţie a oamenilor de afaceri, a întreprinderilor meşteşugăreşti şi a localnicilor din Dorsoduro, un cartier din apropierea Universităţii. "Veneţia este un oraş viu", dar mulţi, chiar şi localnici, nu mai sunt conştienţi de asta pe fundalul maselor de turişti din ultimii ani.

"În timpul lockdownului, când nu ne-am mai mişcat decât în vecinătatea imediată, ne-am dat brusc seama că avem în fond tot ce ne trebuie, chiar şi în lipsa turiştilor", povesteşte Leone, zâmbind cu subînţeles. "Avem un internet foarte rapid şi bine pus la punct. De ce nu îi motivăm pe tineri să vină nu doar în calitate de turişti, ci să stea mai mult timp pentru a lucra în comunitatea digitală?" Cu ajutorul iniţiativei "DOVE" el vrea să întărească coeziunea în cartier, dar şi să elaboreze alternative la turismul în masă.

Turismul "slow" poate fi o alternativă

"Veneţia nu este o culisă de teatru. Oamenii ar trebui să vină aici şi să se convingă de asta, să se întâlnească cu localnicii şi să afle cum e viaţa pe aici", afirmă Luisella Romero, o veneţiancă şarmantă. Este ghid turistic şi susţine iniţiativa "DOVE". Dorsoduro este cartierul ei, aici a studiat şi cunoaşte o sumedenie de oameni, inclusiv artizani, proprietari de ateliere şi magazine. "Când le aduc turişti sunt mereu entuziasmaţi. Aceştia pot intra în vorbă cu localnicii şi pot să încerce diverse meşteşuguri, cum ar fi prelucrarea sticlei."

Luisella Romero consideră că acesta e un fel de "Slow Tourism", un turism fără grabă, benefic ambelor părţi, care oferă plusvaloare meşteşugurilor tradiţionale. În timpul lockdownului a elaborat tururi digitale ale oraşului. Au avut atât de mult succes, încât ele continuă şi acum. "Şi aşa, momentan, totul se petrece mai lent pe aici, astfel că turiştii pot descoperi altfel oraşul, şi direct, şi digital", spune ea.

Înapoi la status quo, cu mase de turişti, nu-şi doreşte nimeni din cartier. Chiar şi vânzătorul din Bangladesh, care lucrează într-un magazin de suveniruri, este sătul până peste cap de asta. Desigur, are vânzări mai puţine, dar turiştii de pe navele de croazieră, în special chinezii, nu fac decât să intre înăuntru în magazin, să arunce o privire, să facă câteva fotografii şi apoi să plece. "Mă pot lipsi de asta fără probleme", spune el.

Pe Ponte Rialto, una din principalele atracţii ale Veneţiei, starea de spirit e diferită. În mod normal, pe scările podului nu se poate înainta din cauza aglomeraţiei. Acum poţi merge în plimbare pe pod şi poţi admira Canal Grande din toate unghiurile. Dar unele magazine şi-au închis porţile. "Nu ştiu dacă voi supravieţui până la sfârşitul anului", spune proprietarul unui mic magazin de încălţăminte de lux.

Şi pentru industria hotelieră situaţia e critică. Andrea Meanna este directorul unui mic hotel din apropierea staţiei de vaporetto St. Toma. "Câştigăm acum doar 15 la sută din ce câştigam anul trecut", spune el. Deţine şi o podgorie şi vinde prosecco, dar asta nu poate compensa deficitul.

Cum să meargă lucrurile în continuare? În orice caz nu ca înainte, subliniază Meanna. "Nu avem nevoie de nave de croazieră. Nu ne aduc nimic, doar distrug laguna." El nu consideră benefic nici "impozitul pe turişti". Veneţia ar trebui să fie deschisă pentru toţi, şi pentru cei care nu au mulţi bani. Cea mai mare problemă este însă că oraşul a devenit, din pricina Airbnb, un fel de uriaş hotel. Şi asta trebuie urgent schimbat.

Veneţia se reinventează

Cu toate acestea, veneţienii duc iarăşi dorul turiştilor. La fel şi instituţiile culturale. Muzeele s-au redeschis, bienalele de arhitectură şi artă au fost amânate pe anii 2021 şi 2022. În Giardini, centrul bienalei de artă, există acum o expoziţie a tuturor secţiunilor bienalei - artă, arhitectură, coreografie, film. Publicul este numeros. O privelişte atât de degajată, fără hectică şi aglomeraţie, este probabil fără precedent. Veneţia e pe cale de a se reinventa. Între turism de masă şi slow-down, vechea "Serenissima Repubblica" este anul acesta o experienţă unică.