"Uniune pentru Marea Mediterană" sau "Uniunea mediterană"?!

În 1995 a fost înfiinţat parteneriatul euro-mediteran, cunoscut şi sub numele de procesul de la Barcelona. UE dorea atunci să creeze la sud de Marea Mediterană împreună cu statele arabe o zonă a păcii şi prosperităţii, avântul acestei iniţiative provenind din aparentele succese de atunci în procesul de pace din Orientul Mijlociu.

Că politica în spaţiul mediteran trebuie regândită este cert, numai felul cum ar trebui realizat acest lucru este subiect de controversă. În 13 iulie va avea loc la Paris o reuniune a statelor din bazinul Mării Mediterane plus Portugaia, Mauritania şi Iordania, iar planurile menţionatei Uniunii cu toate instituţiile necesare se găsesc în sertarele vreunui birou din Palatul Elysee. În fond, preşedintele francez promitea în campania electorală că va avea rezultate concrete de arătat.

„Adresez acest apel tuturor statelor Mării Mediterane. Vă spun că în zona mediterană se fac jocurile! Trebuie să trecem peste orice ură şi să facem loc visului de pace şi stabilitate. A sosit momentul să facem din Mediterană un liant între Europa şi Africa. Ceea ce am realizat în urmă cu 60 de ani pentru Europa vom face mâine pentru Uniunea Mediterană".

Cooperare economică şi ştiinţifică, strategii comune în politica de transport, de protecţie a mediului şi cea energetică. Din punct de vedere al Franţei accentul se pune bineînţeles pe energia nucleară, ba mai mult: se pune problema instituirii unui fond sau chiar a unei bănci comune pentru finanţarea proiectelor.

Reticenţe europene

Numai că din punct de vedere al unor europeni, toate aceste intenţii merg prea departe. Cehii au anunţat că se vor opune unei asemenea iniţiative. Cancelarul german Angela Merkel nu a irosit timp înainte să avertizeze asupra scindării Uniunii Europene în această poblemă. Totuşi există şi elemente comune. Sarkozy şi Merkel nu doresc Turcia în UE, ci mai degrabă vor să-i propună un parteneriat strategic, aşa că Uniunea Mediterană ar fi o ocazie perfectă. De aceea Merkel s-a pronunţat în principiu în favoarea planurilor franceze, dar a adăugat:

„Nu se poate ca unii să răspundă de Mediterană, alţii de Ucraina, iar undeva între Germania şi Franţa să treacă o graniţă şi noi să spunem 'Hai să ne ocupăm fiecare de câte ceva'."

Trebuie să acţionăm paneuropean, a spus Merkel cu ocazia vizitei în Franţa din luna decembrie. Iar Sarkozy replica atunci: „Am decis să lucrăm împreună la o propunere pentru o Uniune Mediterană, care să permită participarea tuturor".

Ce se întâmplă însă dacă o ţară nu are niciun interes să coopereze cu statele din bazinul mediteran? „Atunci trebuie să creăm un parteneriat consolidat, o posibilitate care va fi trecută şi în documentul de înfiinţare. Vreau să văd o ţară care va spune nu! Eu cred că toţi avem interes la o asemenea cooperare", spunea cancelarul Merkel.

Perspective de viitor

Cu toate acestea germanii se tem de o concurenţă instituţionalizată pentru UE, dar francezii au găsit repede un plan pentru a le contracara: urmează a fi făcute propuneri concrete către firme germane, pentru a linişti măcar puţin spiritele.

Rămâne de văzut cum se va desfăşura procesul de negociere în viitor, şi ce va lua naştere de fapt: o "Uniune pentru Marea Mediterană" sau "Uniunea mediterană"?! Cel mai probabil această iniţiativă nu va fi abandonată, pentru că se ştie: Franţa are un preşedinte încăpăţânat, care, odată ce i s-a născut o idee în cap, ţine morţiş să o aplice. Dacă trebuie şi fără binecuvântarea UE...