(Un)Happy Brexit Day: O aniversare nefericită

Săptămâna aceasta stă sub semnul Brexitului: Pe 23 iunie se împlinesc doi ani de când o majoritate îngustă a optat pentru ceea ce mulţi englezi pro-europeni au calificat drept act de automutilare politică. În această perioadă, David Cameron a fost nevoit să părăsească guvernul şi Theresa May a preluat conducerea. Ea a moştenit aşa-numita "voinţă a poporului" privind Brexitul şi a rostit celebrele cuvinte: "Brexit înseamnă Brexit."    

În prezent, situaţia e deosebit de încurcată. În guvernul lui May există un clivaj între eurofili şi susţinători ai Brexitului, o reţetă sigură pentru stagnarea politică pe termen lung. Ministrul pentru Brexit, David Davis, nu a avut de la Crăciun încoace decât două întrevederi oficiale cu negociatorul-şef din partea Uniunii Europene, Michel Barnier. Davis nu e prea interesat de detalii şi pare plictisit de rigiditatea Uniunii Europene, care insistă că regulile şi acordurile trebuie respectate.

În prezent, nu există decât un fel de acord de divorţ cu nişte lacune esenţiale, în special în privinţa graniţei irlandeze. Din punct de vedere logic, problema e imposibil de rezolvat, dacă Regatul Unit insistă asupra "liniilor roşii" pe care le-a formulat. Ori trebuie să accepte irlandezii după Brexit o frontieră între Republica Irlanda şi Irlanda de Nord, ori va exista o frontieră maritimă în Marea Irlandeză, ori vor susţine britanicii modelul norvegian. Dar nici una dintre aceste opţiuni nu e acceptabilă din perspectiva lui May şi a grupului de "Brexiteers".

Timp de luni de zile, May i-a permis guvernului de la Londra să jongleze cu două soluţii pentru o uniune vamală care sunt inacceptabile pentru UE. Ea vrea să publice o carte albă a Brexitului de abia în iulie, după următorul summit UE, în pragul vacanţei de vară. Nu ne putem aştepta să găsim soluţii concrete în acest document. 

Un simbol al aroganţei 

Unii spun că e vorba de o iluzie în spatele căreia se află o strategie inteligentă a Theresei May, cu care vrea să-i lase pe adepţii Brexitului să se încurce în propriilor lor contradicţii. Alţii consideră că rămâne doar haosul. La opt luni înainte de ziua Brexitului, viitorul e incert, iar britanicii nu ştiu nici măcar dacă vor zbura avioanele, vor trece graniţa camioanele, vor fi furnizate piese şi medicamente pentru spitale după acea dată.

Cel mai dur titlu a apărut în ziarul inofensiv pentru navetişti Metro: "Theresa şi banii magici". Acesta se referă în primul rând la declaraţia nefericită a şefei de guvern din ultima campanie electorală, când May i-a spus unei asistente medicale că nu poate să-i ofere o mărire de salariu pentru că "nu are un copac magic în care cresc bani". Cuvintele ei au devenit un simbol al aroganţei.

Într-un interviu acordat presei cu câteva zile în urmă, şefa de guvern a promis 20 de miliarde de lire sterline în plus pentru sistemul medical de stat britanic NHS. May a declarat că banii vor veni, cumva, din aşa-numitul "bonus al Brexitului". Iată, aşadar, "banii magici". Nenumăraţi economişti au explicat de mult, alături de institutul care se ocupă de bugetul de stat, că nu va exista niciun fel de "bonus" pe urma Brexitului. Chiar dacă Regatul Unit va economisi sumele alocate bugetului UE, aceşti bani vor fi înghiţiţi de controalele vamale suplimentare, problemele legate de exporturi şi alte complicaţii. Ziarul conservator Times a constatat într-un editorial că povestea cu "bonusul Brexitului" alocat sistemului medical e "la fel de mincinoasă ca autobuzul cel roşu" al susţinătorilor Brexitului din timpul campaniei premergătoare referendumului de acum doi ani. Banii pentru sistemul medical vor veni, pur şi simplu, printr-o creştere a taxelor.  

Bumerangul se întoarce 

Theresa May a fost obligată să constate că promisiunile deşarte se răzbună. Săptămâna trecută a scăpat cu greu de o înfrângere penibilă în parlament, pentru că le-a promis pro-europenilor dintre conservatori un vot asupra viitorului acord Brexit, dacă resping controversatul proiect de lege în acest context. Ei au votat cuminţi aşa cum a vrut May, dar au constatat furioşi a doua zi că şefa de guvern pare să nu-şi amintească de promisiunea făcută, sugerând că ar fi fost vorba de o neînţelegere. Rebelii se simt trădaţi şi şi-au reiterat solicitările. Ce vrea să facă May la următorul vot pentru a nu pierde? În ceea ce priveşte urmările unui viitor vot în parlament despre întrebarea "Brexit Deal" sau "No Deal", părerile sunt împărţite. Unii cred că parlamentarii ar putea să oprească Brexitul în ultimul moment, să impună organizarea unui nou referendum sau să amâne, cel puţin, ieşirea Marii Britanii din UE. Toate acestea ar fi posibile doar cu acordul Uniunii Europene, dar nimeni nu se gândeşte la acest aspect în Regatul Unit.

Jacob Rees-Mogg se numără printre cei mai înverşunaţi susţinători ai Brexitului şi pare un ipocrit de nota 10. Când e vorba de bani, nu se lasă deranjat de propriul curs politic. Deputatul s-a îmbogăţit pe pieţele financiare, chiar dacă îşi cultivă imaginea de aristocrat de modă veche. Rees-Mogg a fost implicat în fondarea unei firme din City of London care a înfiinţat un fond de investiţii în Irlanda.

"Somerset Capital Investment" califică Brexitul ca factor de risc, temându-se de pierderi pentru clienţi. Dar tocmai onorabilul Rees-Mogg face totul pentru a spori acest sentiment de nesiguranţă, din moment ce solicită un "Brexit curat", la nevoie şi fără acorduri cu UE. "Putem să ne descurcăm singuri", e motto-ul lui.

Ce predică deputatul în calitate de "Brexiteer" şi ce le recomandă clienţilor care vor ca banii lor să fie în siguranţă sunt însă două lucruri cu totul diferite. Într-un pliant al noului fond de investiţii de la Dublin scrie negru pe alb: "În timpul Brexitului şi poate chiar şi după Brexit pot apărea incertitudini în legătură cu poziţia Marii Britanii în relaţia cu UE şi cu ţările terţe." E un rezumat destul de bun al situaţiei actuale. În plus, pliantul mai relevă că un "Brexit dur" ar putea duce la o creştere a costurilor şi la o scădere a câştigurilor.

Jacob Rees-Mogg respinge acuzaţia că ar fi ipocrit, declarând că aceste calificări nu sunt altceva decât jargonul juriştilor şi că fondul de investiţii din Irlanda nu are nimic de-a face cu Brexitul. Printre adjectivele cele mai inocente folosite de cititorii presei britanice în comentariile legate de atitudinea lui Rees-Mogg se numără "respingător".