Un român la bordul ”Ocean Viking”

”Când cineva e în pericol de înec, contează fiecare secundă”, spune Dragoș Nicolae, unul dintre voluntarii de pe nava umanitară, originar din Constanța. Uneori își petrece nopți întregi salvând oameni din apele mării.

Soarele strălucește puternic deasupra Mediteranei la vest de Sardinia, nu e nici urmă de vânt, nu sunt nici valuri. Liniștea deplină e întreruptă ocazional de hârâitul motoarelor. Voluntari, pe bărcuțe portocalii de salvare, fac exerciții: în situații de urgență trebuie să scoată oamenii din apă, la nevoie să-i resusciteze și să-i aducă foarte rapid pe nava ”Ocean Viking”, vasul de salvare aparținând organizațiilor SOS Méditerranée și Medici fără Frontiere.

Exercițiu pentru cazuri limită

Nicholas Romaniuk, șeful operațiunilor, urmărește, de pe punte, exercițiul la care participă 24 de voluntari din 14 țări. Bărbatul de 35 de ani, având cetățenie britanică și canadiană, dă instrucțiuni prin stație echipelor de pe bărcile de salvare, formate din câte trei bărbați. ”Aruncați banana pe mare!”, îi ordonă uneia dintre echipe. Banana gonflabilă, lungă de 10 metri, este dotată pe ambele părți cu frânghii, de care se pot ține zeci de oameni căzuți în apă.

Din alte bărci de salvare sunt aruncate veste gonflabile, și adunate, apoi, din nou. Echipele le trag înapoi la bord cu un băţ lung, cu un cârlig la capăt. Vocea gravă a lui Nicholas Romaniuk se aude din nou prin stație: ”La 10 metri distanță de banană, cineva riscă să se înece”. Și imediat, una dintre bărcile de salvare, aflată la 200 metri, pleacă în trombă: două motoare, care au împreună 250 cai putere, accelerează rapid. Dacă nu te ții bine, riști să cazi în apă.

Contează fiecare secundă

Misiunea lui Dragoș Nicolae, românul în vârstă de 40 de ani este de a scoate oamenii din apă și a-i aduce pe una dintre bărcile mici portocalii ale "Ocean Viking". Uneori, voluntarii își petrec ore întregi pe mare, între bărcile de salvare și nava umanitară.

Ca toți colegii săi de la bord, Nicolae poartă cască, o pereche de pantaloni impermeabili de culoare roșu închis, o vestă de salvare și încălțăminte solidă. Misiunile de salvare îi țin pe voluntari ore întregi, uneori nopți întregi pe mare, între bărcile portocalii și nava mamă. Majoritatea migranților care vin spre Europa în ambarcațiuni din lemn sau gonflabile sunt originari din Africa. Unii din Orientul Apropiat.

Dragoș Nicolae își amintește de cel mai grav caz pe care l-a trăit pe nava salvatoare. Se întâmpla în ianuarie 2018: ”Erau deja mulți oameni în apă când am ajuns”, își amintește românul, iar fața i se întristează instantaneu. Unii își pierduseră deja cunoștința. ”Ca să-i putem salva pe toți, trebuie să-i aducem cât se poate de repede pe nava mamă”, ceea ce era imposibil, din punct de vedere fizic. ”Mereu săreau migranți înapoi în apă de pe bărcile gonflabile.” În plus, operațiunea a fost îngreunată de valurile mari și de furtună. ”Îi trăgeam pe mulți din apă pe barca noastră de salvare și îi duceam pe vapor, după care ne întorceam, și așa am perecut ore întregi pe mare”. Dar nu au reușit să-i salveze pe toți.

Exerciții permanente

Fiindcă aceste operațiuni de salvare sunt pe viață și pe moarte, totul trebuie să funcționeze perfect. Pe drumul spre apele internaționale din dreptul coastei libiene, salvatorii de pe "Ocean Viking" se pregătesc mereu pentru situații de urgență. La fel și pe nava mamă. Echipe de medici cu membri din SUA, Noua Zeelandă sau Kongo, le arată celorlalți voluntari cum să resusciteze și să ducă pe targă oameni care și-au pierdut cunoștința.

Acțiunile de salvare de pe apă sunt coordonate de echipa de la SOS Méditerranée; odată ajunși pe ”Ocean Viking”, cazurile sunt preluate de Medici fără Frontiere. Membrii ambelor echipe exersează împreună pentru situațiile în care pe ”Ocean Viking” ar izbucni un incendiu. Nu există numai planuri pentru diverse situații de urgență: totul se exersează.

Uneori, în mass media sau pe platformele de socializare, salvatorilor li se reproșează că i-ar încuraja pe migranți, prin acțiunile lor umanitare, să pornească spre Europa, pe Mediterană.

Pe Nicholas Romaniuk îl întristează aceste afirmații și neagă acuzațiile. Pentru că, spune el, faptele arată contrariul. De mult nu a mai fost nicio navă umanitară în apele din fața coastelor Libiei, spune bărbatul. Și totuși, mulți migranți au pornit pe mare. ”Noi încercăm numai să salvăm vieți omenești”, adaugă el. Ca el gândesc toți de la bordul ”Ocean Viking”, care va ajunge, probabil, în câteva zile, în fața coastelor libiene.