Un lector universitar din Londra, candidat în Valea Ciorii

O școală pentru care a obținut finanțări și un vecin Jan pasionat de horticultură, care ar vrea să știe mai multe despre banii europeni, pentru a-și transforma livada într-o afacere de succes.

Este satul în care Mihaela Stan a venit acum șapte ani, mergând pe firul unor povești spuse de prieteni, și unde a revenit mai întâi pentru a ajuta școala și pe copiii din sat. Astăzi, lectorul universitar de la Londra este candidatul USR PLUS pentru funcția de primar al satului.

SpotMedia.ro vă propune acest exercițiu al deschiderii spre țară, la firul ierbii, unde români care au trăit ani de zile în diaspora revin, pentru a se implica politic. Aduc ei valoare? Sunt sătenii pregătiți să voteze un candidat nou, care le bate la ușă?

Valea Ciorii este casa sufletului meu, aici a crescut o rădăcină în 2013, când am venit într-o vizită. Nu aveam neamuri aici, nu aveam prea mare legătură cu locul, în afară de niște prieteni întâlniți pe la vreo 18 ani. Și apoi o fetiță m-a contactat și mi-a și devenit studentă în Londra. În poveștile lor aflasem prima dată de Valea Ciorii.

Eu voiam să văd locul, pentru că era descris într-un fel foarte pitoresc și drag sufletului acestor prieteni ai mei. Și așa a și fost. Am ajuns aici, am văzut și islazul, e ceva unic aici, oprit în timp. Valea Ciorii e mai mult decât islazul de la Murgeanca, sunt oamenii de aici, e o întreagă lume de descris.

Nu v-ați născut acolo.

Nu, nu am niciun neam aici. Când am bătut din poartă în poartă, să cunosc oamenii, la întrebarea asta am stat cel mai mult timp. E puțin straniu să candidezi într-o localitate de unde nu te tragi.

Eu simt că mă trag, eu am aici rădăcini de șapte ani și simt că am un viitor aici, dar cred că oamenilor de la sat le ia mult mai mult timp să te includă, să te simtă că ești de-al lor. Sunt prieteni, sunt familii care deja m-au inclus, însă la nivelul comunei va fi o muncă de lungă durată.

De ce o candidatură și de ce acum?

Pentru că am simțit în toți acești ani că arunc resurse într-un sac fără fund și abia acum realizez cât de mare e sacul acesta, cât de multe nevoi sunt și câtă lume nu a fost auzită, nu a fost întrebată, aproape nu a existat.

Acum le bat în poartă și e aproape o surpriză și pentru mine, și pentru ei. Avem despre ce vorbi, avem un viitor de discutat împreună.

De ce acum? Sunt mai multe motivații. Acum, pentru că în cariera mea profesională este timp pentru asta. A fost o perioadă în care a trebuit să mă dezvolt ca profesor universitar și acum am o plinătate, am timp și am spațiu pentru a mă dedica unui proiect civic, pentru că până acum a fost o implicare ca ONG-ist, ca om care a găsit o nevoie specifică, e specializat pe acea nevoie, a cret un proiect, l-a îndeplinit.

Energiile mele sunt mai mari de atât, îmi doresc provocarea asta și cred că oamenii din jurul meu au nevoie de energia asta a mea.

Puteţi citi interviul integral AICI.