Un copil din şase trăieşte în sărăcie
16 septembrie 2009În Germania, părinţii primesc din partea statului o alocaţie de 164 de euro pe lună pentru fiecare copil, începând din ziua naşterii. Familiile cu cel puţin trei copiii sunt sprijinite cu sume şi mai ridicate. În acelaşi timp, femeile au dreptul la salariul întreg pe timp de şase săptămâni înainte de naştere şi de opt săptămâni după naştere, iar în următoarele 14 luni, au posibilitatea să obţină din partea statului în jur de două treimi din ultimul salariu net, doar pentru a-şi îngriji bebeluşii.
Copiii ai căror părinţi sunt şomeri au dreptul la un sprijin financiar suplimentar din partea statului german. Acesta depinde de vârstă şi cuprinde între 215 şi 360 de euro pe lună. Criticii afirmă însă, că aceste sume sunt cu totul insuficiente în condiţiile costurilor foarte ridicate din Germania. Potrivit organizaţiei de protecţie a copiilor Deutscher Kinderschutzbund, un copil de 13 ani are la dispoziţie doar 2 euro pe zi pentru mâncare, ceea ce presupune că nu are posibilitatea unei alimentaţii sănătoase date fiind piperatele preţuri germane.
Sărăcia înseamnă mai mult decât lipsa banilor
În plus, sărăcia înseamnă mai mult decât lipsa banilor, a ţinut să releve Tina Laux de la organizaţia Diakonisches Werk din Bonn, care se ocupă de consilierea persoanelor defavorizate:
"Sărăcia are mai multe aspecte. Ea presupune şi carenţe în ceea ce priveşte sănătatea, lipsa accesului la cultură şi educaţie, cât şi un mediu de viaţă lipsit de satisfacţii. Mulţi oameni trăiesc în locuinţele sociale din cartierele sărace, în apartamente şi clădiri care se află într-o stare deplorabilă."
Cu toate acestea, experţii consideră că nu ar fi corect ca părinţii care câştigă mai bine să primească alocaţii mai scăzute din partea statului, ca să li se acorde în schimb mai mulţi bani celor nevoiaşi. Potrivit specialiştilor, minorii nu trebuie trataţi diferit în funcţie de venitul părinţilor.
Mai mult ajutor din partea şcolilor şi a grădiniţelor
În acest context, criticii sistemului actual sunt de părere că statul ar trebui să susţină în mai mare măsură instituţiile care ajută familiile defavorizate. Tina Laux a explicat:
"Copiii defavorizaţi şi familiile lor au nevoie de un sprijin mult mai temeinic pentru a face faţă provocărilor legate de educaţie şi de dezvoltarea lor personală. Când părinţii sunt şomeri şi nu obţin un salariu, ei ajung şi într-o stare psihică foarte tensionată, din moment ce nimeni nu e mulţumit când nu are o slujbă."
Adesea, şomajul şi lipsa perspectivelor reale devin un fel de moştenire sumbră, transmisă de părinţi copiilor din generaţie în generaţie. Pentru a depăşi acest cerc vicios, copiii din familiile defavorizate au nevoie de ajutorul organizaţiilor umanitare, dar şi de cel al şcolilor şi grădiniţelor.
Autori: Daphne Gratwohl / Alexandra Sora
Redactor: Petre M. Iancu