Un al doilea Vietnam pentru americani?
8 octombrie 2014
Cotidianele germane comentează pe larg luptele din oraşul kurd Kobane, precum şi intervenţiile occidentale care ar urmări să distrugă rezistenţa organizaţiei teroriste IS.
Cotidianul berlinez Tagesspiegel notează:
"Numele oraşului kurd din nordul Siriei se înscrie în rândurile tuturor oraşelor în care, de-a lungul ultimilor ani, s-a făcut şi scris istorie: Bengazi, Fallujah, Kabul, Mogadishu, Srebrenica. Pentru miliţiile jihaidiste ale "Statului Islamic" este important controlul asupra unei regiuni mari, la graniţa cu Turcia, important membru NATO. Pentru alianţa militară internaţională condusă de Statele Unite, prioritatea o reprezintă apărarea oraşului, protejarea civililor şi slăbirea SI. La Kobane, miza este, de fapt, mult mai mare. Acolo se ciocnesc două lumi. Cine va supravieţui încleştării îşi va decide soarta singur. Pe învinşi îi aşteaptă vremuri grele", scrie ziarul german.
Die Welt punctează în schimb "aroganţa lui Erdogan".
"Oraşul siriano-kurd Kobane la graniţa cu Turcia aproape a cedat. Însă Turcia anunţă că va interveni doar în situaţia în care kurzii din regiune renunţă la planurile privind autonomia şi se vor ridica împotriva preşedintelui sirian, Baschar al-Assad. Calculul său este simplu: autonomia kurzilor irakieni este acceptabilă, deoarce aceştia livrează Turciei petrol. Pe de altă parte, Erdogan nu este dispus să accepte un teritoriu kurd în Siria. Kurzii din acea regiune fac parte din PKK, fiind activi inclusiv în Turcia. La jocul acesta cu destinele unor popoare şi cu câteva bande de ucigaşi participă, complice, şi Occidentul, dacă alege să privească, fără a interveni. Dacă Erdogan nu-i ajută pe kurzi, atunci ar trebui s-o facem noi", consideră cotidianul Die Welt.
Acelaşi "joc periculos" al Turciei este remarcat şi de comentatorul cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung.
"Turcia se poziţionează împotriva aliaţilor din NATO şi ameninţă pacea internă. Erdogan a promis rezolvarea problemelor apărute la naşterea Republicii şi să elimine discriminarea împotriva kurzilor. Din cauza unei nefericite politici externe, Turcia lui Erdogan a pierdut foarte uşor influenţa pe care o avea în lumea arabă. Iar acum, iată că şi promiţătoarea împăcare cu minoritatea kurdă se apropie de eşec. Este o iluzie să crezi că terorismul "Statului Islamic" se va opri la graniţa cu Turcia", scrie FAZ.
Mai nuanţat, ziarul Kommersant din Rusia este de părere că nordul Siriei ar putea deveni scena unor evenimente cu adevărat dramatice.
"Ceea ce se întâmplă în nordul Siriei se transformă într-un scenariu foarte dramatic. Raidurile aeriene împotriva poziţiilor "Statului Islamic" nu au putut opri marşul miliţiilor jihadiste în oraşul Kobane. Statele Unite solicită intervenţia imediată a Turciei. Numai că autorităţile de la Ankara ezită. Mai mult, Turcia pune noi condiţii, printre care şi promisiunea că America va continua lupta împotriva regimului Baschar al-Assad. Chiar şi în contextul ameninţării reprezentate de SI, pentru guvernul turc, tot Assad rămâne duşmanul numărul unu", este de părere ziarul de la Moscova.
Din Elveţia, Neue Zürcher Zeitung manifestă înţelegere faţă de abordarea americanilor.
"Faptul că americanii se tem de intervenţii la sol este de înţeles. Trebuie că se tem şi în acest moment, să nu fie percepuţi drept forţă îndreptată împotriva suniţilor", scrie NZZ. Cotidianul consideră că "un rol de spectator este, însă, inacceptabil. Dacă alianţa internaţională împotriva SI vrea să aibă succes, trebuie să intervină rapid".
The New York Times se întreabă dacă nu cumva situaţia din Siria riscă să devină un al doilea Vietnam pentru SUA. În context, importantul cotidian american aminteşte de fost preşedinte american Johnson, care a dat undă verde raidurilor aeriene din sud-estul Asiei, urmate, rapid, de intervenţii la sol. Totuşi:
"Este greu de imaginat că actualul preşedinte american va proceda ca Johnson, trimiţând trupe în Irak sau Siria. Situaţia în aceste regiuni este cu totul alta faţă de cea din Vietnam. Mai mult, Obama are o cu totul altă viziune asupra rolului Americii în lume, faţă de aceea a preşedintelui Johnson".