Turcia şi Armenia: Se vor normaliza relaţiile în urma unui acord ?

Reţinerile dovedesc că va mai trece o vreme până la o îmbunătăţire reală a relaţiilor dintre cele două state. Acordul trebuie ratificat de parlamentele de la Ankara şi Erevan, ceea ce nu va fi deloc uşor, având în vedere amploarea adversităţilor manifestate de naţionaliştii din ambele ţări. În ajunul semnării documentului, 10.000 de armeni au ieşit în stradă la Erevan pentru a protesta împotriva apropierii de Turcia. În aceste condiţii, nu este încă sigur dacă se va ajunge într-adevăr la deschiderea graniţei dintre Armenia şi Turcia, închisă în 1993 de către guvernul de la Ankara, sau dacă relaţiile diplomatice vor fi reluate prea curând.

Reprezentanţii guvernelor de la Ankara şi Erevan s-au arătat prudenţi

Elveţia, care a avut rolul de mediator în vederea semnării acordului, precum şi Statele Unite, Rusia şi Franţa au sprijinit acest proces de pace dificil şi au ajuns într-adevăr la o nouă etapă. Dar cum vor evolua lucrurile mai departe? Fiecare cuvânt este rostit cu prudenţă, motiv pentru care cei doi miniştri de externe de la Ankara şi Erevan au renunţat la pledoariile pentru pace pe care le-ar fi aşteptat observatorii internaţionali după semnarea acordului. Un politician din Armenia, care nu aminteşte de masacrarea armenilor de către otomani între 1915 şi 1917, sau un ministru turc, care nu critică deschis ocupaţia armeană pe teritoriului Azerbaidjanului, ar risca să-şi piardă credibilitatea pe plan intern.

Naţionaliştii din ambele ţări refuză "recompensele" din partea Bruxelles-ului

Uniunea Europeană, reprezentată la încheierea acordului de la Zürich de şeful diplomaţiei europene, Javier Solana, le-a oferit celor două ţări perspectiva unor relaţii mai bune cu Bruxelles-ul, însă naţionaliştii turci, cât şi cei armeni, refuză astfel de "recompense", calificându-le ca "trădare" a cauzei naţionale. Cei dintâi nu vor uita niciodată că 37 de diplomaţi turci au fost ucişi de gruparea teroristă armeană Asala, refuzând în acelaşi timp o normalizare a relaţiilor cu Armenia pentru a nu trăda aşa-numitul "popor-frate", Azerbaidjanul. La rândul lor, naţionaliştii armeni nu ar accepta o apropiere de Turcia, atâta timp cât guvernul de la Ankara nu recunoaşte oficial genocidul comis de otomani împotriva armenilor în timpul primului război mondial.

Munca de convingere va fi extrem de dificilă în ambele ţări, atât la nivelul parlamentelor, cât şi la cel al opiniei publice. Cu toate acestea, cei implicaţi nu pot să întoarcă spatele procesului de pace. În Europa, "Războiul Rece" aparţine trecutului. El ar trebui să fie depăşit şi la periferia continentului.

Autori: Baha Güngör / Alexandra Sora
Redactor: Rodica Binder