Treizeci de germani, anchetaţi pentru crime naziste

Comisia de investigare a crimelor regimului naţional-socialist german va înainta procuraturii germane cereri de chemare în faţa instanţei pe numele a 30 de presupuşi criminali nazişti, a anunţat Kurt Schrimm, coordonatorul comisiei. Capetele de acuzare vehiculate fac referire la colaborare la crimă în lagărul de concentrare Auschwitz. Investigaţiile au fost lansate după pronunţarea sentinţei în cazul fostului gardian de origine ucraineană John Demjanjuk, găsit vinovat pentru complicitate la asasinarea a peste 28.000 de persoane.

În afara celor 30 de cazuri predate procuraturii federale, comisia de investigare a mai identificat şapte presupuşi criminali nazişti care trăiesc în afara Germaniei, unul dintre aceştia chiar în Israel. Alte două dosare necesită o analiză aprofundată. Cel mai vârstnic dintre suspecţi este născut în 1916 iar cel mai tânăr în 1926.

Agenţia DPA explică, înrtr-o relatare, motivul pentru care abia acum au putut fi chemaţi în instanţă cei 30 de cetăţeni germani presupuşi criminali de război. Până recent, legislaţia federală prevedea că vina trebuie individual dovedită. Între timp, odată cu dosarul Demjanjuk, culpa de complicitate la crimă a fost extinsă pentru toţi cei ce făceau parte din angrenajul unui lagăr de concentrare, indiferent că este vorba despre persoana care punea în funcţiune camera de gazare sau de un bucătar.

Între timp, la Hagen, în vestul Germaniei, a început, luni, 2 septembrie, un nou proces intentat unui criminal nazist. Siert Bruins, acum în vârstă de 92 de ani, ar fi participat, în 1944, la executarea lui Aldert Klaas Dijkema, unul dintre activiştii rezistenţei anti-naziste din Olanda. Bruins a mai fost deferit justiţiei germane pentru crime naziste: în 1980, fostul SS-ist născut în Olanda era condamnat la şapte ani închisoare pentru complicitate la uciderea a doi fraţi evrei. A ispăşit două treimi din pedeapsa dictată atunci. Dosarul Dijkema fusese deja deschis în anii 70, doar că, la acea dată, ancheta viza lovitura cauzatoare de moarte, pentru care exista termen de prescripţie; procuratura a reanalizat cazul şi a considerat că, de fapt, este vorbă despre crimă cu premeditare, iar pentru omucidere nu se pune problema termenului de prescripţie.