Tradiție și modernizare amnezică

Schimbarea guvernului a repus în discuție și raporturile din cadrul coaliției. Raporturile dintre PDL și UDMR au fost mereu problematice, așa încât nu este surprinzător că, la sfârșitul săptămânii trecute, Borbély László, aflat la Târgu-Mureș, a sugerat că s-ar aputea ajunge la decizia extremă a ruperii coaliției.

Prim-ministrul, Răzvan Mihai Ungureanu, deși a prezentat în Parlament programul și componența noului cabinet, a reușit să spună foarte puțin. Nimeni nu a înțeles dacă va continua cu strictețe linia guvernului Boc sau dacă, dimpotrivă, va avea și câteva priorități proprii. Promițând mai curând un nou ”mod de guvernare” decât un nou program de guvernare, primul ministru a dat de înțeles că toate vechile înțelegeri cu complicațiile lor stratificate vor rămâne neschimbate. Se pare însă că nervozitatea manifestată de UDMR arată că lucrurile nu stau deloc așa.

În orice caz, UDMR participă la guvernare cam în felul în care un boxer și-ar îmbrățișa adversarul ca să-l împiedice să lovească. Alegerea lui Kelemen Hunor în fruntea grupării a mai detensionat poate situația, dar el și echipa lui restrânsă sunt supuși la rândul lor unor presiuni crescânde din partea propriilor alegători.

Divergențele mari sunt cunoscute : UDMR se teme de o reîmpărțire administrativ teritorială, care ar segmenta încă o dată zonele locuite compact de maghiari. O alta ține de monocameralismul care ar pune toată țara în aceeași oală politică omogenă, surdă la toate deosebirile istorice și, în fine, e vorba de legea electorală pe care ungurii o doresc perfect proporțională. Subiectul autonomiei e legat strâns de primele două.

A fost evident pentru un ochi exersat că desființarea Senatului și reîmpărțirea teritoriului a fost și o tentativă de a șterge trecutul istoric al Transilvaniei, într-un proiect de modernizare amnezică. Vechiul resentiment românesc față de unguri s-a camuflat abil într-un proiect cu aparență europeană, dar care în realitate avea darul să șteargă amintirea trecutului din care ungurii fac parte.

De la inscripția asimilatoare de pe statuia lui Matei Crovinul de la Cluj, la reorganizarea administrativă s-a întrevăzut același fir al unui distilat revanșism naționalist. Politica aceasta a reușit în trecut să-i alunge pe sași și pe evrei și va sfârși prin a crea o perfectă omogenitate etnică pe care generațiile viitoare o vor deplânge cu siguranță.

Vechea Transilvanie multietnică și multiconfesională după chipul Europei centrale (și nu al multiculturalismului postmodern), va fi cu greu recunoscută după ce proiectul de ”modernizare” al președintelui va fi pus în aplicare.

Acestea sunt divergențele de fond. Mai sunt și altele, secundare, cum ar fi bunăoară proiectul de la Roșia Montana pe care PDL, conștient de riscuri, caută să-l pună exclusiv pe seama UDMR, care deține ministerele de resort.

Autor: Horațiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu