Tensiuni şi doliu naţional după atentatul din Liban

Doliu naţional, străzi baricadate şi acuzaţii aduse lui Bashar al Assad. La o zi de la cel mai grav atentat din ultimii cinci ani, nervozitatea a crescut în Liban la cote paroxistice. Chiar dacă nu se cunosc încă în amănunt circumstanţele atentatului, pentru tabăra anti-siriană este clar că preşedintele Assad a ordonat lichidarea generalului, un reputat vânător de terorişti. Libanezii se simt involuntar tot mai atraşi în conflictul din ţara vecină. Asta nici nu trebuie să mire, explică Hilal Khashan, profesor la Universitatea Americană din Beirut: "Siria şi Libanul sunt ca doi fraţi gemeni. Se întâmplă ceva într-una din ţări, efectele nu întârzie să apară şi în cealaltă."

Opoziţia, grupată în jurul lui Saad Hariri, fiul fostului premier Rafik Hariri, ucis în 2005, printre ai cărei simpatizanţi se număra şi generalul ucis, cere demisia guvernului pro-sirian de la Beirut. Guvernul este dominat de Hezbollah, cea mai puternică forţă militară, politică şi socială din Liban. Guvernul tocmai este reunit într-o şedinţă extraordinară. Demisia este însă improbabilă, fiindcă ţara ar deveni şi mai instabilă într-un astfel de scenariu.

Hezbollah, considerată organizaţie teroristă în occident şi aliată a preşedintelui Assad, a condamnat şi ea, împreună cu guvernul de la Damasc, atentatul de ieri. Cu toate acestea, conflictul inter-libanez tinde să ia din nou amploare. La fel ca şi în timpul războiului civil dintre anii 1975-1990, taberele sunt neschimbate în număr de trei: şiiţii pro-sirieni, sunniţii anti-sirieni şi creştinii, care sunt divizaţi în atitudinea faţă de Siria.

Hilal Khashan a explicat că libanezii urmăresc cu atenţie evoluţiile din Siria. În vreme ce coaliţia la putere nădăjduieşte că preşedintele Assad va reuşi să înăbuşe revolta, opoziţia speră că regimul de la Damasc va fi alungat de la putere.

Libanul a reuşit multă vreme să nu se lase atras în conflictul din ţara vecină, chiar dacă Damascul exercită în continuare o influenţă masivă la Beirut. Nu trebuie uitat că Siria a ocupat Libanul vreme de 30 de ani, până la atentatul asupra lui Rafik Hariri, iar Hezbollah depinde în mare măsură de ajutorul lui Assad.

În această situaţie tensionată, noua misiune a emisarului ONU pentru Siria pare de-a dreptul imposibilă. Brahimi încearcă astăzi la Damasc să convingă guvernul şi opoziţia să încheie un armistiţiu de trei sau patru zile, pe durata sărbătorii Eid-al-Adha. Şansele sale de succes tind însă către zero.