Tensiuni în Marea Chinei de Est

În ultimii ani China şi-a înteţit activităţile economice şi militare în mările din largul coastelor sale. În Marea Chinei de Est, intră astfel în conflict de interese cu Japonia, care denunţă frecvent "provocări". La sfârşitul anului 2013, când Beijingul a instituit o zonă de apărare aeriană şi identificare (ADIZ) deasupra insulelor Senkaku/ Diaoyu, revendicate atât de China cât şi de Japonia, protestele au fost vehemente atât la Tokio cât şi la Washington. Zona ADIZ, care nu are nicio relevanţă din perspectiva dreptului internaţional, este considerată un gest pur simbolic de către experţi. Astfel, China a vrut doar să sublinieze că revendică disputatul arhipelag.

În ediţia din acest an a cărţii albe, editată de Ministerul nipon al Apărării, înfiinţarea ADIZ este din nou criticată. Republica Populară încearcă astfel să "modifice unilateral statu quoul. Aceasta ar putea duce la o escaladare a situaţiei cu urmări nedorite în Marea Chinei de Est", se arată în document. De aceea, "Japonia este profund îngrijorată".

Premierul conservator nipon, Shinzo Abe, aflat în funcţie din decembrie 2012, a adoptat o politică ofensivă, pe alocuri chiar provocantă, în relaţiile cu China. Aşa de pildă, el a vizitat în decembrie 2013 templul Yazukuni, ridicat în memoria soldaţilor japonezi căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial, inclusiv cei condamnaţi pentru crime de război comise în China sau Coreea. Această vizită a fost energic criticată în China şi a provocat întreruperea unor negocieri în curs. De atunci, relaţiile diplomatice între cele două ţări traversează o perioadă de glaciaţiune.

Alexandra Sagaki, expertă în cadrul Fundaţiei Ştiinţă şi Politică din Berlin, a explicat pentru DW că "Abe a folosit diverse ocazii pentru a face cunoscută în Asia politica sa îndreptată împotriva Chinei". Astfel, în cadrul ediţiei 2014 a forului de dialog Shangri-La, o conferinţă asiatică pe teme de securitate, Abe a făcut în discursul său atmosferă împotriva Chinei, fără a menţiona direct această ţară. Aşa stând lucrurile, "Japonia este cel puţin co-vinovată de deteriorarea relaţiilor sino-nipone", a subliniat Sagaki.

Şi aşa-numita interpretare nouă a Constituţiei nipone post-belice, în special a articolului 9, numit "al păcii", a provocat o agravare a tensiunilor. În art. 9, Japonia renunţa la război ca drept al naţiunii suverane. Ori, noua interpretare, decisă recent de guvernul de la Tokio, conferă Japoniei un mai mare spaţiu de manevră în domeniul militar. Până acum, armata avea rol exclusiv de apărare a teritoriului naţional în cazul unei agresiuni din exterior. Acum, potrivit noii interpretări, există opţiunea acordării unui ajutor militar în cazul unui atac împotriva aliaţilor Japoniei.

În baza "articolului păcii" din Constituţie, Japonia nu dispune oficial decât de forţe militare de auto-apărare. În fapt însă, Japonia are una din cele mai moderne armate ale lumii, după cum afirmă experta Sagaki. Doar la arme eminamente ofensive renunţă Japonia, cum ar fi rachetele aer-sol.

Potrivit Alexandrei Sagaki, "China a devenit pentru Japonia ameninţarea numărul 1". Nu numai guvernul vede lucrurile astfel ci şi părţi largi din populaţia ţării. În timp ce China şi-a majorat considerabil cheltuielile militare în ultimii ani, Japonia le-a redus continuu în intervalul 2002 - 2012. Abia pentru anul în curs a decis o majorare a lor cu 2,2 procente. Dar chiar dacă este dotat cu 48 de miliarde de dolari americani, actualul buget al apărării se menţine la un nivel modest. Japonia, a cărei economie stagnează, nu dispune, pur şi simplu, de resurse, pentru a se lansa într-o cursă a înarmărilor cu vecinul din vest.