Teama autocraţilor de demonstraţiile propalestiniene

La fârşitul lunii octombrie, egiptenii au avut voie să facă ceva ce le-a fost interzis de ani buni: să protesteze. În ţara cu regim autoritar, nu există drept de întrunire. Dar cu aproximativ două săptămâni în urmă, guvernul egiptean, condus de preşedintele Abdel Fattah al-Sisi, a permis în anumite locuri demonstraţii propalestiniene, în condiţii de securitate foarte stricte.

De la atacurile teroriste comise de gruparea militantă islamistă Hamas pe 7 octombrie în Israel, în cursul cărora, potrivit celui mai recent bilanţ al autorităţilor israeliene, au fost ucişi aproximativ 1.200 de de oameni, Israelul bombardează Fâşia Gaza. Potrivit Ministerului Sănătăţii din Gaza, controlat de Hamas, acolo au fost ucişi 11.000 de palestinieni.

 

Demonstraţie în Piaţa Tahrir, un loc simbolic

Unele proteste din Egipt au fost vizibil organizate de guvern, susţin observatorii. Demonstranţii au sosit cu autocarele, şi au scandat şi mesaje de susţinere a regimului al-Sisi.

Dar au existat şi localnici care s-au deplasat în Piaţa Tahrir, centrul protestelor din Egipt din anul 2011, din timpul Primăverii Arabe. Acolo au scandat, pe lângă mesaje propalestiniene, şi deviza din 2011: "Pâine, Libertate, dreptate socială"!

Solidaritate cu palestinienii şi critici la adresa guvernului

Guvernul egiptean nu este singurul guvern din regiune care se teme că sprijinul manifestat pentru palestinieni i-ar putea ameninţa puterea. "Dacă situaţia dintr-o ţară este gravă, protestele ar putea lua o turnură de politică internă, transformându-se în critică la adresa regimului la putere", a explicat Joost Hiltermann, directorul programului pentru Orientul Mijlociu şi Nordul Africii din cadrul International Crisis Group.

Şi guvernul din Bahrain a interzis din 2011 protestele, dar a autorizat luna trecută demonstraţii propalestiniene. Acelea au fost mai ample decât cele care au avut loc în 2011 în Bahrain, în timpul Primăverii Arabe.

Preşedintele Tunisului, Saied, se află pe muchie de cuţit

Şi în Tunis au existat ample proteste propalestiniene, iar tot mai autoritarul preşedinte Kais Saied se află în această chestiune pe muchie de cuţit. El instrumentalizează simpatia tunisienilor pentru palestinieni, în scop propriu.

"Motivaţia lui Saied, de a adopta o linie dură şi a stârni mânia populaţiei ar putea fi dorinţa de a distrage atenţia de la situaţia economică precară din ţară", au scris experţi ai International Crisis Group într-un comentariu publicat la începutul lunii noiembrie. Saied a sprijinit iniţial un proiect de lege care incriminează normalizarea relaţiilor cu Israelul. Ulterior, a făcut un pas înapoi, declarând că o astfel de lege ar putea afecta perspectivele diplomatice şi economice ale ţării.

Nemulţumiri larg răspândite

Situaţia demonstrează "cât de slabe sunt regimurile arabe, inclusiv cel egiptean, că sunt incapabile să influenţeze evenimentele, să-i protejeze pe palestinieni sau să obţină o încetare a focului", a declarat Hossam el-Hamalawy, un cercetător egiptean stabilit în Germania, specializat în politica egipteană. "Şi asta provoacă ample nemulţumiri. Platformele de socializare sunt pline de glume la adresa lui Al-Sisi şi a altor lideri arabi".

Dar expertul consideră că aceasta nu anunţă o transformare a protestelor propalestiniene într-o nouă mişcare în favoarea democraţiei. Măcar nu pe termen scurt. "Nu ne aflăm în pragul unui nou an 2011, fiindcă criteriile de atunci şi cele de acum sunt foarte diferite", a explicat Al-Hamalawy. Guvernul de azi al lui Al-Sisi a reprimat mai mult sau mai puţin aproape întreaga opoziţie. "Dar cu cât se prelungeşte acest război din Gaza, cu atât creşte probabilitatea să se întâmple ceva", consideră el.

Mai ales ţările din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii care şi-au normalizat relaţiile cu Israelul sau au în plan s-o facă, vor să evite asta. Şi oscilează între declaraţii publice mânioase şi o politică pragmatică.

"Liderii arabi sunt poate dispuşi să se implice astăzi în favoarea palestinienilor, dar foarte puţini dintre ei sunt dispuşi sau în măsură să-şi transforme cuvintele în fapte", a scris Marwan Bishara, analist politic al postului de televiziune Al Jazeera din Qatar, într-un comentariu publicat la finele lunii octombrie.