Sărăcia nu va dispărea odată cu aderarea României la UE

Ollie Rehn, comisarul responsabil cu extinderea a fost audiat de Parlamentul European în vederea acceptării formale a legislativului în procesul de monitorizare a României si după votul din 13 aprilie, dată de la care actorii principali vor deveni Comisia si Consiliul de Miniştri. Aşa cum declarase anterior, Ollie Rehn a acceptat propunerea parlamentarilor, precizând ca va fi vorba de o consultare cu valoarea unui aviz consultativ, decizia finală de amânare sau nu a aderării revenind, conform aquis-ului comunitar, Consiliului European. Proiectului Moscovici i s-au depus nu mai puţin de 49 de amendamente. Interesant de observat este amendamentul numărul patru, propus de Joost Lagendijk şi Heide Ruhl, ambii deputaţi din partea grupului ecologist, prin care se solicită recunoaşterea explicită a rolului extrem de important, jucat de organizaţiile non-guvernamentale în procesul democratizării României. În opinia fostului Raportor pentru România, Emma Nicholson, funcţionarea justiţiei rămâne cel mai important obiectiv al momentului actual.

“Implementarea unui sistem de justiţie onest înseamnă nimic altceva decât combaterea flagelului sărăciei din România. Sărăcia se datorează corupţiei din sistemul de justiţie iar corupţia a fost posibilă datorită lipsei unui sistem judiciar cinstit, bine organizat, decent şi separat de sfera politică. Lupta ministrului Justiţiei pentru edificarea unei justiţii corecte este cel mai important aspect dintre cele discutate la momentul actual. In acest sens, apelez la cei implicaţi in sfera judecătorească să facă tot ce este posibil cu putinţă în eradicarea corupţiei. Sărăcia nu va dispărea datorită integrării României în Uniunea Europeană ci va fi învinsă odată cu crearea unui sistem judecătoresc bazat pe dreptate. Sărăcia este flagelul care ucide poporul român mai mult decât oricare altul. Românii merită o justiţie mai bună decât aceea pe care a avut-o în trecut. Guvernul actual a fost ales pentru programul său anti-corupţie, ca atare el trebuie să creeze un sistem judecătoresc adecvat. In caz contrar, va fi înlăturat de la putere de către români.”

Într-adevăr, marea bătălie a democratizării României s-a mutat definitiv de la Bruxelles la Bucureşti. De câştigarea sau pierderea ei va depinde nu doar soarta actualului guvern ci mai ales mult dorita bunăstare a populaţiei sau revenirea la oligarhia partidului-stat de dinaintea alegerilor din decembrie 2004. Opoziţia fermă împotriva reformelor menite să aducă proceduri transparente în sistemul judecătoresc, dispreţul faţă de ideea de dreptate, mascat de invocarea unui legalism pro-forma sau mentalităţile desuete ale multora dintre angajaţii instituţiilor de vârf ale sistemului judiciar, provoacă la Bruxelles îngrijorări materializate în clauze de salvgardare şi monitorizări prelungite sine die. Votul politic care va fi exprimat astăzi in Comisia de Relaţii Externe a Parlamentului European si pe 13 aprilie la Strasbourg, ascunde încordarea parlamentarilor europeni în aşteptarea unui deznodământ cu final neprevăzut. Un final care nu va depinde de ei, indiferent de monitorizările care vor urma.