Supărare în fotbalul spaniol

În total, datoria cluburilor de fotbal din peninsulă se ridică la cinci miliarde de euro. 50 de milioane reprezintă numai salariile neplătite către cei două sute de jucători profesionişti care, de supărare, au făcut grevă. "Unii fotbalişti au fost nevoiţi să-şi vândă maşinile ca să facă rost de bani. Alţii nu mai au cu ce să cumpere benzină.", susţine David Aganzo de la clubul falimentar Rayo Vallecano.

Cu o situaţie similară se confruntă şi suedezul Markus Rosenberg, pe care Werder Bremen l-a împrumutat anul trecut clubului Racing Santander. "Îmi datorează peste jumătate din venitul meu", a povestit atacantul suedez la postul de televiziune german ZDF. Aflat timp de unsprezece luni în fruntea Real Saragossa, fostul jucător profesionist în Bundesliga, Gerhard Poschner, a demisionat întrucât nu a mai fost de acord cu conduita de afaceri a clubului.

Jucătorii spanioli au solicitat garanţii pentru veniturile lor; pretenţie pe care Liga profesionistă o considerată drept "absurdă". A fost pentru a cincea oară când fotbaliştii din Spania au intrat în grevă. Cluburile au ajuns în pragul falimentului din cauza achiziţionării mai multor jucători contra unor sume exorbitante şi a acordării unor salarii sau prime uriaşe care au depăşit cu mult încasările obţinute din sponsorizări şi contracte de publicitate.

Pentru a evita executarea silită, singura şansă pe care cluburile falimentare o au, este să achite rapid jumătate din datorii. Cu alte cuvinte, potrivit legii, oricine poate acumula un munte de debite, dar scapă de faliment dacă achită 50% din acestea. O procedură avantajoasă de pe urma căreia au profitat în ultimii ani 21 de cluburi spaniole.

Speranţa e în UEFA

Dar, cel puţin pentru cluburile din restul Europei, legea falimentului din Spania nu este singurul motiv de nemulţumire. Reprezentanţii acestora suspectează că, în fotbalul spaniol, ar fi investit şi statul. Astfel, Bayern München şi Manchester United au acuzat clubul Real Madrid că ar fi profitat de bani publici.

Vânzarea către stat, în 2001, a unei baze de antrenament i-a adus multiplei campioane spaniole suma de 480 de milioane de euro. Preţul a fost mult peste valoarea de piaţă, însă partea reclamantă nu a putut demonstra subvenţia mascată pe care regiunea Madrid i-a acordat-o clubului Real.

Dar problemele din fotbalul spaniol sunt şi de natură structurală: cluburile mari profită, luând partea leului din tortul publicitar, pe când cele micuţe se mulţumesc cu resturi. De exemplu, în sezonul 2009-2010, din drepturile de difuzare a meciurilor s-au încasat 600 de milioane de euro. FC Barcelona şi Real Madrid au primit câte 158 respectiv 136 de milioane de euro. Restul banilor s-au împărţit între cele 40 de cluburi din primele două divizii.

Vocile care cer o intervenţie din partea UEFA în fotbalul spaniol se înmulţesc. "Instanţele noastre nu sunt pregătite să impună sancţiuni cluburilor supraîndatorate. Soluţia trebuie să vină de la UEFA", afirmă economistul Juan Francisco Corona. Însă conceptul menit să revoluţioneze fotbalul european ("Financial Fair Play"), elaborat de către preşedintele UEFA, Michel Platini, va fi pus în aplicare abia din 2012. Deocamdată soluţia nu vine pe tavă, iar în partida cu datoriile, spaniolii vor trebui să reziste mai mult de 90 de minute.

Autori: Joscha Weber, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident