Sunt ameninţate drepturile omului?

Raportul anual al organziaţiei Amnesty International a stîrnit ecouri în mass media încă înainte de a fi fost dat oficial publicităţii la Londra, ieri. Atît în programele noastre de ieri , cît şi în paginile presei scrise din ţară azi, ascultătorii şi cititorii au fost informaţi despre cazurile de încălcare a drepturilor omului în România, reperate de Amnesty International. Mesajul global care poate fi dedus în urma consultării raportului - ar fi următorul: trebuie să opunem rezistenţă oricărei forme de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

Chiar dacă prezentarea raportului anual al Organizaţiei Amnesty International a devenit un ritual, nu trebuie omis faptul că pentru milioanele de locuitori ai globului ale căror drepturi elementare sunt zilnic călcate în picioare, acest moment rămîne un izvor de speranţă. Si la fel nu trebuie uitat că cei care se angajează în activităţile vajnicei organizaţii îşi riscă de nu puţine ori chiar viaţa. Pentru numeroase regimuri totalitare, pentru dictatoriii de toate soiurile şi culorile, acest raport este o sursă de neplăceri, de disconfort , chiar de resentimente faţă de membrii acestei organizaţii şi activitatea lor. Ediţia din acest an a raportului deplînge încălcarea criteriilor fundamentale ale drepturilor omului în contextul campaniei internaţionale împotriva terorismului. Astfel Statele Unite ale Americii şi aliaţii lor au intrat în urma războiului din Irak în vizorul organizaţiei.Iar aceasta nu şi-a abandonat bunul obicei de a spune clar şi răspicat lucrurilor pe nume. S-au alterat în schimb semitonurile discursului şi a sporit numărul cazurilor de încălcare a drepturilor omului reperate şi incluse în raport. Textul acestuia dovedeşte fără drept de apel că anumite guverne, grupări de opoziţie înarmate sau persoane particulare , ignoră pur şi simplu prevederile dreptului internaţional în domeniul umanitar şi în cel al drepturilor omului. Nimic nou - în aparenţă, fenomenele incriminate rămîn aceleaşi de mai mulţi ani încoace ele fiind specifice unor regimuri şi ţări cum ar fi Columbia, Congo, Cecenia, China - pentru a nu enumera decît cîteva nume. Trist este că perpetuarea acestor fărădelegi în amintitele ţări şi în celelalte care fac parte din aceeaşi categorie au fost împinse într-un plan secund de războiul din Irak , de conflictul din Orientul Apropiat şi de lipsa de abilitate cu care este purtat războiul împotriva terorismului internaţional.

Printre toate relele incriminate de raportul din acest an al Organizaţiei Amnesty International cel care face ca militanţilor pentru respectarea drepturilor omului să li se înroşească de ruşine obrazul - este aplicarea torturii şi termenii în care este abordată dezbaterea în jurul ei chiar în statele de drept, în care supliciile aplicate unor deţinuţi au încetat să mai fie un tabu.Un alt prilej de maximă îngrijorare este transferul monopolului securităţii - deţinut de stat - în sfera unor organizaţii private - practică care pînă nu demult a fost aplicată doar de ţările al căror sistem acuza grave carenţe democratice. Această privatizare a războuilui şi a aplicării măsurilor de securitate este justificată prin succesul înregistrat de redutabilele şi condamnabilele metode în lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii.

Paradoxul tragic al situaţiei este următorul : în măsura în care securitatea publică - unul din cele mai preţioase bunuri ale democraţiei şi statului de drept este privatizată, procedura erodează însăşi bazele sistemului. Organizaţia Amnesty International este conştientă şi de primejdiile care ameninţă drepturile omului venind din sfera politicii şi a economiei. Şi de aceea - deloc întîmplător - deviza sub care a fost elaborat raportul anual al organizaţiei acum este următoarea : să opunem rezistenţă atacurilor comise asupra valorilor fundamentale.

Heinrich Bergstresser/Rodica Binder