Summitul G20: Multe cuvinte, câteva abordări bune

De fapt, toată lumea era în favoarea cooperării multinaționale, doar unul singur era preocupat doar de măreția sa proprie. Prin această declarație, ministrul german de Finanțe Olaf Scholz s-a referit desigur la președintele în exercițiu al SUA, egomaniacul Donald Trump, care va fi nevoit să părăsească acum Casa Albă, în ciuda voinței sale. Trump a pus bețe în roate masiv în ultimii patru ani coeziunii G20, grupul celor mai importante economii ale lumii. Dar lucrurile se vor schimba în curând - datorită alegerii făcute de electoratul american. Odată cu plecarea celui mai îndrăgostit de el însuși președinte din toate timpurile, G20, care reprezintă două treimi din populația lumii, va putea să se bucure de un nou început.

Acest lucru s-a simțit de data aceasta chiar dacă summitul a avut loc sub conducerea Arabiei Saudite și chiar dacă Trump a fost nominal în continuare prezent. Speriați de pandemia de coronavirus, care demonstrează lumii întregi cât de dependenți suntem unii de ceilalți, liderii mondiali sunt dispuși să discute despre o strategie comună de vaccinare, consolidarea Organizației Mondiale a Sănătății, resuscitarea comerțului internațional, intensificarea protecției climei, protejarea mai bună a diversității biologice, dezvoltarea economiei digitale etc. Cu președintele american ales Joe Biden, G20 va putea să facă mult mai multe decât cu predecesorul său, "președintele eu pe primul loc" Donald Trump.

Va fi mai ușor fără Trump

Este foarte necesar în plină pandemie ca elita globală să colaboreze, pentru a se reuși o distribuire echitabilă a vaccinurilor anti-coronavirus. S-au făcut primii pași în acest sens, dar este nevoie de angajamente financiare mult mai mari pentru a putea oferi două miliarde de doze de vaccin populației mai sărace a globului. SUA ar trebui să se alăture rapid asociației internaționale a vaccinurilor Covax, de îndată ce Donald Trump a părăsit Casa Albă.

Declarațiile de la finalul summiturilor G20 sunt pline, de regulă, de vorbărie politică. Cu greu găsești în ele ceva concret. Un rezultat concret este însă că 46 de țări sărace (iar măsura va fi aplicată curând pentru 77 de astfel de state) vor putea amâna plata dobânzilor la creditele publice contractate, urmând a investi acești bani în combaterea pandemiei. Sună bine. Este însă doar o picătură de apă într-un ocean - vorbim de un volum total de până la șase miliarde de dolari anual, în timp ce statele G20 au mobilizat deja 11.000 de miliarde pentru economiile lor. Ar fi necesară de fapt o tăiere a datoriilor pentru a reduce recesiunea mai ales în țările africane.

Dar nimeni din G20 nu este dispus pe moment să facă astfel de concesii, cel mult se discută despre acest aspect. Nici nu este de mirare, având în vedere că întreaga lume, inclusiv statele relativ bogate, se află într-o criză economică fără precedent și acumulează în prezent datorii masive. Ministrul german de Finanțe Scholz a declarat la summitul G20 că există șansa unei ieșiri rapide din criza economică, dar cancelara Angela Merkel precizase deja la summitul UE de săptămâna trecută că inclusiv resursele Germaniei sunt limitate. Datoriile provocate de epidemia de coronavirus, care cresc tot mai rapid, vor fi trecute în toate țările pe seama următoarei generații.

Drepturile omului și realpolitik

Cooperarea internațională este deci mai necesară ca oricând în această pandemie. Este valabil și pentru statele din G20 care nu respectă democrația și drepturile omului din Occident. Țara care deține președinția actuală a G20, Arabia Saudită, o monarhie absolutistă, care încalcă flagrant drepturile omului, are și ea un rol de jucat în acest context, la fel ca dictatura chineză sau autocrațiile rusă și turcă. Pentru a revitaliza rapid economia globală, este nevoie să se coopereze și cu toate aceste țări, chiar dacă este un demers uneori dificil. A fost extrem de nefericit faptul că situația drepturilor omului în Arabia Saudită, China sau Rusia nici nu a fost măcar pomenită la acest summit.

Nu ar strica ceva mai mult curaj de la unii ca Merkel, Macron sau von der Leyen. Pentru că dictatorii și autocrații din G20 au la rândul lor nevoie de statele democratice. Arabia Saudită, de exemplu, nu are relații de prietenie doar cu Rusia, ci are nevoie și de parteneriatul cu America în contrapondere la rivalitatea sa cu Iranul, în calitate de furnizor de arme în războiul prin interpuși din Yemen sau ca investitor în parcul tehnologic saudit NEOM. De aceea, nu ar trebui să-i fie permis orice abilului prinț conducător Mohammed bin Salam: nici uciderea unui jurnalist incomod, nici încarcerarea celor care militează pentru drepturile femeilor. După pandemie, pe ordinea de zi a G20 ar trebui să fie prezente și drepturile omului și modurile de guvernare.