Suferința romilor din Sibiu

Drumul din capitala regională Sibiu până în satul Alțâna durează o jumătate de oră și aduce a călătorie în timp. Deasupra străzilor tronează cuiburi de berze, vechile case țărănești în stil transilvănean săsesc sunt vopsite în culori pastelate, iar în mijlocul intersecțiilor îți ies în cale căruțe trase de cai. La periferie, la capătul unui drum înnămolit, în vârful unui deal, se află așezările romilor. O mizerie clar delimitată.  

Ai lui Pricopie construiesc o casă

Drumurile spre Alțâna sunt neasfaltate, scufundându-se în noroi după fiecare ploaie. Pitită într-o cocioabă, o fată aruncă priviri curioase, în timp ce lângă ea un grup de bărbați încearcă să repare o conductă. Aici, a progresa înseamnă să te muți dintr-o asemenea colibă, construită în mod tradițional din lut și grinzi de lemn, într-o casă mică de cărămidă.

Casa familiei Pricop este aproape de finalizare, dar nu mai există bani și pentru aranjamentul interior. Cosmin, tatăl, lucrează în prezent cu fratele său.

Cosmin Pricop încă locuiește împreună cu soția și șase copii într-una dintre aceste case vechi, într-o cameră de patru metri pătrați, dotată cu o sobă de fier destinată deopotrivă gătitului și încălzitului. Robinetul de apă e în fața casei, în mijlocul unei bălți de noroi, în care copiii sar fericiți. E un adevărat ”slum” rural pe care nu te-ai aștepta să-l descoperi în Europa secolului XXI.

Deși România are un plan de acțiune pentru integrarea romilor solicitat de UE, acest sat, dar și alte regiuni rurale din țară sunt departe de atingerea obiectivului trasat.

Sprijin vine din partea organizațiilor private, precum "Kinderhilfe Siebenbürgen", aparținând nemțoaicei Jenny Rasche. Ea a venit în România în urmă cu 15 ani și a decis să rămână aici pentru a schimba lucrurile din temelii. Grație donațiilor, organizația ei a reușit să pună temelia casei Pricopilor, care acum trebuie să aibă răbdare până se adună și restul banilor.

Capul familiei a lucrat o vreme ca muncitor necalificat în comerțul cu materiale de construcții, domeniu în care i se plătește cel mult salariul minim pe economie, din care familia nu poate trăi. Or, Cosmin și-a dorit cu tot dinadinsul să ridice o casă nouă, mai bună decât coliba. "Am încercat să apelez la bancă, dar salariul meu era atât de mic încât am plecat cu mâna goală". Abia după intervenția lui Jenny Rasche a răsărit o rază de speranță în așezările romilor. 

Sărăcia romilor este o capcană

Rasche a trebuit să învețe mai întâi cum poate fi întrerupt lanțul slăbiciunilor. A venit să-i ajute pe copiii neglijați și abandonați. Acum este conștientă că trebuie să înceapă cu părinții și familia, respectiv cu condițiile de locuit.

Când merg la școală murdari de noroi, copiii din colibele de lut sunt marginalizați și nu beneficiază de sprijin. Ei nu pot învăța când sunt subnutriți, au nevoie de haine, cărți și manuale.

Toate acestea provin acum din donații, care însă presupun cooperare din partea familiilor. Concret, acești oameni trebuie ajutați să se ajute singuri. De pildă, aceia dintre ei care își caută un loc de muncă sunt recompensați cu o cantitate mai mare de alimente.

În prezent, aici doar unul din cinci copii romi frecventează școala. Visul lui Jenny Rasche este ca toți locuitorii din așezare să beneficieze de cursuri de formare profesională, condiție esențială pentru întrezărirea unui viitor mai bun. Este un drum lung. Chiar și pentru copiii care termină școala și găsesc apoi un post de ucenic există numeroase obstacole. Drumul lor în viață ar putea eșua pentru că familia nu își poate permite să plătească biletul de autobuz către oraș.

Misiunea pe care și-a asumat-o Rasche - eliberarea romilor din împrejurimile Sibiului din acest cerc vicios - pare copleșitoare. Totuși, prin modul ei angajat, a învățat să nu amâne lucrurile pe mâine. Fiecare casă terminată, fiecare fetiță care merge dimineața la școala din sat reprezintă o victorie, spune ea.

Unde rămâne Europa?

Romii formează cea mai importantă minoritate din Europa. Fiecare stat membru trebuie să prezinte un plan de acțiune destinat integrării și promovării lor. În mod regulat, capitalele europene sunt avertizate să depună mai multe eforturi la acest capitol, pentru că încă se înregistrează o mulțime de abuzuri. 

Problema este că responsabile de punerea în aplicare a planurilor sunt statele naționale. În cazul Alțânei, această responsabilitate revine guvernului de la București. Iar Palatul Victoria are nenumărate alte priorități. 

Pe oricine ai întreba aici în legătură cu sprijinul acordat de autorități va face un semn dezaprobator și sugestiv, urmat de murmurarea cuvântului "corupție". Jenny Rasche încearcă de ani de zile să colaboreze cu administrația locală, care pentru ea s-a dovedit până acum un obstacol, necum un sprijin.

Ea nu încearcă să obțină finanțare din partea UE pentru proiectele sale, deoarece consideră că nu poate face față procedurilor birocratice. Făcând abstracție de aceasta, Bruxelles-ul ar trebui să exercite mult mai mult control la fața locului, să verifice unde se duc fondurile europene și cum sunt utilizate efectiv.

Bani pentru integrare

Cu toate acestea, "România a beneficiat enorm de pe urma aderării la UE", declară voluntara germană. Poliția și alte autorități nu au mai putut să se comporte cu romii așa cum au făcut-o în trecut, când erau evacuate așezări, iar oamenii puși în autobuze și transportați undeva departe. O treime din români trăiesc încă în sărăcie, mai ales în zonele rurale, iar romii sunt cei mai aprig afectați de acest flagel.

România primește anual zece miliarde de euro din fonduri europene pentru dezvoltare regională, iar caietul de sarcini prevede inclusiv integrarea romilor. Lipsesc însă controalele, iar avertismentele regulate ale Bruxelles-ului se dovedesc mai degrabă anemice.

Pentru summit-ul european, Sibiul s-a gătit cu steaguri și fațade frumos restaurate. La fel ca în toate locurile în care se reunesc,  liderii guvernelor nu văd decât partea frumoasă a țării gazdă. Ce-și dorește Jenny Rasche de la cei preocupați de "Europa socială"? "Trebuie doar să se ridice de la mesele lor și să ne viziteze pentru a face cunoștință cu viața reală". O privire aruncată spre coșmeliile de lut din paupera Alțână s-ar putea dovedi o experiență realmente șocantă pentru unii dintre ei.