Substratul atentatului norvegian

În timp ce ucigaşul se confruntă pentru prima dată cu un judecător şi e trimis pentru opt săptămâni în arest preventiv, se pun încă de pe acum diverse întrebări semnificative pentru democraţiile occidentale şi pentru starea de spirit a multor norvegieni şi vesteuropeni.

Marea de flori care acoperă locurile vărsărilor de sânge de vineri evidenţiază doliul şi tristeţea care s-a pogorât asupra prosperei, fericitei şi paşnicei ţări scandinave, cuprinzându-i pe cei mai mulţi norvegieni.

La ora 12 ţările scandinave au omagiat din nou victimele atentatului. Împreună cu Finlanda, Suedia, Danemarca şi Islanda, Norvegia s-a recules păstrând un minut de tăcere. Mulţi dintre oamenii din nordul continentului, neafectaţi direct de masacrul de săptămâna trecută, s-au manifestat şi continuă să se manifeste în aceste zile ca şi cum ar fi pierdut ei înşişi fraţi, surori, membri dragi ai propriei familii.

Un val de compasiune a cuprins întreaga lume.

În răstimp analiştii, experţii, politicienii şi observatorii politici au început să pună întrebări, dintre care nu puţine critice şi autocritice la modul cel mai sever. De ce s-au repezit de pildă o serie întreagă de comentatori să atribuie măcelul norvegian unor islamişti?

Odată în plus ar fi stat bine presei să nu se repeadă să tragă concluzii eronate şi să se umple de ridicol. Pista islamistă în orice caz s-a dovedit a fi falsă.

După informaţiile existente în prezent, ucigaşul e un norvegian care s-a descris drept creştin şi conservator. Pare să fie membrul unei formaţiuni populiste de dreapta, una dintre acele grupări care, în ultimii ani, au obţinut succese politice din ce în ce mai mari graţie agitaţiei împotriva imigraţiei musulmane din occident.

Cu puţin înainte de a-şi comite fapta, individul cu legături cu extrema dreaptă şi posibila intenţie de a o ucide pe fosta şefă de guvern laburistă, Gro Harlem Brundtland, şi-a plasat pe internet un imens document de 1.500 de pagini şi un video în care se auto-portretizează înarmat.

Individul care se vede pe sine în postura de cruciat a descris „islamul ca principală ideologie genocidară. Înainte de a ne începe cruciada”, a mai spus el, „trebuie să ne facem datoria de a decima marxismul cultural”. E vorba, fireşte de multiculturalism.

Or, în siajul abominabilei sale crime în masă, una care, în neomenia, cruzimea, şi atrocitatea ei rivalizează în mod vădit cu mega-atentatele teroriste ale reţelei islamiste al Quaida, nu puţini comentatori au deraiat din nou, de această dată în direcţia contrară.

Astfel, sub imperiul indignării, unii au început să creadă că a sosit momentul să ceară capul celor care, în vest, avertizează contra neintegării suficiente şi adecvate, în societăţile deschise, a imigranţilor musulmani.

În esenţă, fapta absolut nejustificabilă a descreieratului de extremă dreapta din Norvegia indică un disconfort larg răspândit în societăţile apusene. În timp ce elitele ignoră problema, la baza societăţilor occidentale iau proporţii teama şi frica, iar angoasa alimentată de ceea ce se percepe a fi terorismul islamist a început să le ia unora minţile.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder