Statutul provinciei sârbe Kosovo dezbină spiritele pe mai departe

La New York se desfăşoară astăzi o reuniune a miniştrilor de externe ai grupului de contact pentru Kosovo, compus din Rusia, SUA, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Germania, urmând ca mâine să aibă loc prima întâlnire directă între sârbi şi albanezii kosovari, cu mijlocirea aşa-numitei Troici pentru Kosovo. Troica - această echipă de negociere constituită în iulie curent şi compusă din UE, SUA şi Rusia - îşi propune să facă toate eforturile pentru a obţine o înţelegere între Belgrad şi Priştina până pe data de 10 decembrie. Întregul proces este urmărit cu maximă atenţie şi de politicienii şi experţii germani.

Părţile sârbă şi kosovară au anunţat deja de săptămâna trecută la Londra cu ce se vor prezenta în cadrul întrevederii de mâine de la New York: Sârbii vor veni cu un plan conform căruia provincia Kosovo urmează să funcţioneze ca un stat independent, fără a avea însă un loc propriu la ONU, fără minister de externe şi fără armată proprie. Delegaţia albanezilor kosovari, în schimb, va propune Serbiei un acord de cooperare şi bună-vecinătate.

Fundaţia germană Ştiinţă şi Politică, a căutat în ultima vreme posibilele puncte comune ale acestor două poziţii diametral opuse. Ca rod al căutărilor, expertul german în probleme balcanice Franz Lothar Altmann propune formarea unei noi Uniuni Serbia-Kosovo. Expertul a explicat: „ Ne închipuim două state independente. Aceasta ar însemna inclusiv o reprezentare normală la ONU a celor două ţări, câte un minister de externe, dar să facă parte, formal, dintr-o uniune a două state independente.”

Pentru a crede însă că cele două părţi vor accepta această propunere este nevoie de o doză mare de optimism. Delegaţiile sunt supuse unor mari presiuni, câtă vreme ştiu că dispun de aliaţi pentru solicitările maxime: SUA se pronunţă deschis în favoarea deplinei independenţe a provinciei, în timp ce Rusia apără cu hotărâre integritatea teritorială a Serbiei.

Cornelius Adebahr, membru al Societăţii germane pentru Politică Externă crede totuşi că în ciuda divergenţelor ieşirea din impas este posibilă prin sporirea presiunilor asupra celor două delegaţii, aşa cum s-a procedat în 1995 la Dayton în SUA, la capătul războiului din Bosnia. El a afirmat: „Ideea ar fi ca la capătul procesului să se organizeze un fel de negociere-maraton. Tratativele la sfârşitul războiului din Bosnia s-au desfăşurat în final la Dayton, într-un loc ferit de atenţia opiniei publice, unde părţile aflate în conflict s-au văzut nevoite să coabiteze într-un spaţiu restrâns şi unde delegaţiile s-au văzut confruntate cu presiuni deosebit de mari în vederea identificării unei soluţii”.

Totuşi, comentatorii din presa germană se arată pesimişti, declarând de pe acum eşuate tratativele iniţiate de Troica pentru Kosovo. Rămâne întrebarea cum va reacţiona UE dacă pe 10 decembrie SUA vor recunoaşte, în ciuda opoziţiei Rusiei, independenţa autoproclamată a provinciei Kosovo. Franz Lothar Altmann nu exclude posibilitatea ca Franţa şi Marea Britanie să se alăture poziţiei Washingtonului. Pentru moment, UE trebuie numai să se decidă dacă-şi va trimite în regiune noua misiune de observatori. Expertul Altmann a reliefat: „Nu va exista o declaraţie de independenţă a provinciei fără rugămintea simultană adresată UE, de sprijinire a acestui proces. În acea situaţie, UE ar trebui să accepte solicitarea şi cu vocile celor care încă ezită, fiindcă aceasta este în interesul întregii Uniuni, şi nu numai în interesul celor care sprijină independenţa.”

Germania susţine în principiu o independenţă monitorizată a Kosovo, însă vrea să acorde o şansă tratativelor aflate în desfăşurare. Ministrul de stat în Ministerul Afacerilor Externe de la Berlin, Guenter Gloser a declarat: „Este foarte interesant şi palpitant să discutăm diverse scenarii însă trebuie să folosim această săptămână pentru a sta de vorbă cu Troica şi cu diversele părţi implicate. Apoi, vom vedea mai departe.”