Spania înaintea grevei generale

Alberto López este pensionar. Timp de 40 de ani, fostul profesor de istorie a încercat, cât mai obiectiv posibil, să-i facă pe elevii săi să înţeleagă cât de fragilă este democraţia spaniolă. Drept exemplu au stat numeroasele războaie civile, ale căror consecinţe se resimt şi-n ziua de azi, şi lunga dictatură a generalului Francisco Franco. Pentru Alberto López trecerea de la dictatură la democraţie nu a fost garantul bunăstării şi al păcii, ci o pace cumpărată: "Cred că avem nevoie de o nouă organizare statală, de un alt început".

La Madrid, Valencia sau Barcelona, mii de spanioli cer acelaşi lucru. La greva generală programată miercuri şi-au anunţat participarea şi mulţi funcţionari publici. Aceşti angajaţi cer mai multă transparenţă şi justiţie şi, desigur, vor să-şi apere locurile de muncă. În prezent, în centrul criticilor se află tocmai administraţia publică acuzată de risipă de bani.

Directorul de producţie al casei de filme 529, Oscar Vigiola, este unul dintre puţinii top-manageri care susţin grevele programate pe data de 14 noiembrie: "Guvernul nu şi-a respectat promisiunile electorale, ne-a minţit", susţine el. La urne, populaţia nu a votat austeritatea şi reformele: "Alegătorii au dreptul să influenţeze acum politica guvernului", mai spune Vigiola.

De exemplu, premierul Mariano Rajoy intenţionează să reformeze sistemul de sănătate. După modelul Germaniei, Spania ar vrea să introducă taxa de cabinet. În plus, eliberarea multor medicamente va fi posibilă fără reţetă, deci acestea nu vor mai fi compensate. Conform planurilor guvernului, administraţiile spitatelor vor fi privatizate. De asemenea, nici în sistemul de educaţie şi învăţământ nu sunt motive de bucurie: aproximativ 40.000 de profesori sunt ameninţaţi cu pierderea catedrelor.

Sindicatele luptă pentru credibilitate

La presiunile Bruxelles-ului, Partidul popular conservator (PP) doreşte şi trebuie să scape de datorii marile întreprinderi de stat. Multe dintre acestea, cum ar fi compania feroviară Renfe, urmează să fie vândute pe bucăţi. Salariile funcţionarilor de stat şi ale angajaţilor în serviciile sociale vor fi reduse, iar majorarea TVA-ului de la 18 la 21% presupune o nouă creştere a preţurilor. "Multe dintre măsuri sunt necesare şi corecte chiar dacă, pe termen scurt, vor duce la creşterea şomajului", crede Ignacio de Benite, director al companiei de consultanţă în management Crisbe.

Sindicatele spaniole UGT şi CCOO au o altă părere. Prima grevă generală a fost organizată cu ajutorul organizaţiilor de profil din ţara vecină, Portugalia. Sindicaliştii ştiu că aceasta este ocazia ideală de a recâştiga încrederea angajaţilor. "Austeritatea şi creşterea economică trebuie combinate astfel încât economia să fie stimulată şi să se creeze noi locuri de muncă", afirmă purtătorul de cuvânt al CCOO, Fernando Lozcano.

Cifrele sunt înspăimântătoare: rata şomajului a depăşit 24%. În aproape 10% din familiile spaniole, ambii părinţi sunt şomeri. Rata şomajului în rândul tinerilor a trecut de 50%. În spatele acestor cifre se ascund şi multe drame umane: vinerea trecută o femeie s-a aruncat pe fereastră. Era evacuată silit din cauză că nu şi-a mai putut achita ratele la casă. Zilnic, peste 500 de oameni îşi pierd acoperişul de deasupra capului. Nu mai au de unde să ramburseze creditele şi ajung în stradă.

Cazul femeii care s-a sinucis i-a mişcat pe politicienii spanioli. Cel puţin marile partide, PP şi PSOE, au promis că vor face totul pentru a împiedica producerea altor tragedii. "Celor care nu-şi mai pot achita datoriile le-ar putea fi oferită măcar o locuinţă. Am putea obliga băncile să-şi trateze mai frumos clienţii", spune Violeta Fernández, activtisă în cadrul platformei civice 15M.

Corupţia a scăpat din frâu

"E un haos general aici, la noi", se plânge Roberto Centeno, profesor de economie. Regiunea autonomă Catalonia este falită şi "vrea bani de la statul spaniol". În acelaşi timp, însă, catalanii vor independenţă. "Insulele Baleare, încă cea mai importantă zonă turistică a Spaniei, sunt în incapacitate de plată. Pur şi simplu nu mai înţeleg", adaugă Centeno. În opinia sa şi a altor cetăţeni, salvarea ţării vine numai din afară, dar nimeni nu ştie concret în ce constă acţiunea.

Un posibil răspuns vine din partea cercetătorului în economie, José María Gay: "Sistemul nu se îmbolnăveşte din cauză că trebuie să facem economii, ci din cauza faptului că actele de corupţie s-au înmulţit". Pentru Juan Vila, un antreprenor prosper, sindicatele spaniole sunt parte a acestui sistem corupt:"Deşi sunt ghiftuite, acţionează numai în interes propriu, pentru a nu fi desfiinţate. Sindicatele nu mai reprezintă interesele muncitorilor, ci le blochează fără milă şi fără sens".

Aurora Gómez Arahal, profesoară de limba franceză, nu mai crede nici în sindicate, nici în demonstraţii. "Sunt sătulă!", spune ea. Optimismul spaniolilor s-a dus pe apa sâmbetei. "Nici măcar fondurile europene nu ne mai pot ajuta. Eu, una, nu mai văd nicio ieşire. Peste tot numai reduceri şi mizerie".