Soarta copiilor ucraineni deportați în Rusia

Satul Kozațke din regiunea Herson a fost ocupat chiar la începutul invaziei Rusiei în Ucraina. Aceasta nu avea să fie singura veste rea pentru Kostia, băiatul în vârstă de 14 ani care locuia împreună cu surorile sale mai mari și cu tatăl său, care avea nevoie de îngrijire. În momentul în care Kostia s-a dus să ceară ajutor, familia sa a fost evacuată în Nova Kahovka, ocupată de ruși, unde nu existau lupte în acel moment. "Când m-am întors, familia mea pur și simplu dispăruse. Probabil că nu mai era loc în autobuz. Nu știu de ce nu au putut veni să mă ia. Am fost puțin dezamăgit", spune Kostia, care a trăit singur timp de câteva luni. Reprezentanții administrației de ocupație i-au oferit în cele din urmă șansa de a merge într-o tabără rusă din Anapa, pe coasta rusă a Mării Negre. De acolo, copiii au fost repartizați în alte locuri.

Kostia este unul dintre cei 19.500 de copii care, potrivit autorităților ucrainene, au fost deportați ilegal în Rusia și în teritoriile ocupate de ruși în Ucraina. După cum a afirmat comisarul ucrainean pentru drepturile copilului, Daria Herasimciuk, într-un interviu acordat DW, această cifră include și copiii care au plecat în Rusia împreună cu părinții lor, când familiile au fost forțate să facă acest pas din cauza atacului rusesc. În martie 2023, Curtea Penală Internațională de la Haga a emis un mandat de arestare împotriva președintelui rus Vladimir Putin și a comisarei sale pentru chestiuni privind copiii, Maria Lvova-Belova, pentru comiterea unor presupuse crime de război în Ucraina. Cei doi sunt acuzați că au răpit copii ucraineni în Rusia.

O nouă familie în Rusia

În Anapa, lui Kostia i s-a spus că va fi trimis la un cămin dacă familia lui nu va veni să-l caute. Kostia, care nu avea niciun contact cu familia sa, a reușit totuși să își sune sora. "I-am spus să facă ceva, să mă scoată de aici", își amintește el. Numai că sora lui, care era încă minoră, nu a putut face nimic pentru el.

Nu a trecut multă vreme până când autoritățile tutelare rusești l-au informat pe Kostia că i-au găsit părinți adoptivi lângă Anapa. Kostia, care nu căuta o nouă familie, a acceptat în cele din urmă propunerea. "Nu am văzut niciodată părinți atât de fericiți", spune el. Părinții adoptivi sunt ucraineni din Donețk. După ocuparea Donbasului în 2014, ei s-au mutat în Rusia și, probabil, au obținut acolo cetățenia rusă. "Mi-au spus că sunt ucraineni. În casă țineau steagul și stema ucraineană, dar și stema rusă", spune Kostia, care a devenit al treilea copil adoptat de cuplul ucrainean.

Potrivit lui Dmitro Lubinez, comisarul pentru drepturile omului din parlamentul ucrainean, aproximativ 400 de copii au fost deja adoptați de familii rusești. Cel mai cunoscut caz este al unei fete care a fost luată dintr-un orfelinat din Herson. Jurnaliștii au descoperit că ea a fost adoptată de Serghei Mironov, membru al Dumei de Stat din Rusia, și de soția acestuia.

ONG-ul ucrainean "Centrul regional pentru drepturile omului" a stabilit unde se află 378 de copii ucraineni deportați. Spre deosebire de un copil aflat sub tutelă, un copil adoptat este considerat un copil biologic, relatează Katerina Rașevska, expertă în cadrul acestui ONG. "Părinții pot schimba numele și prenumele, locul și data nașterii copilului în termen de șase luni. Apoi, copilul nu mai poate fi găsit".

Cine sunt tutorii?

Activiștii ONG-ului au aflat numele a 69 de părinți adoptivi. Ei spun că aproape toate familiile cresc mai mulți copii adoptați. Potrivit Katerinei Rașevska, cei mai mulți dintre ei sunt profesori și militari, inclusiv cei care au luptat în ambele războaie cecene, dar și oameni de cultură, reprezentanți ai bisericii ori activiști și angajați ai unor fundații caritabile.

DW a reușit să vorbească cu un tutore rus căruia îi vom spune Vladimir (numele său este altul). Alături de alți copii aflați în grija familiei sale, Vladimir se ocupă și de Maxim (nume de asemenea schimbat), care nu mai are părinți. Împreună cu alți doi orfani, Maxim a fost luat din așa-numita "Republică Populară Donețk" și dus la Kursk, în Rusia, cu două zile înainte de invazia din februarie 2022. Acolo i s-a acordat cetățenia rusă pentru a putea să beneficeze de asistență medicală gratuită, spune Vladimir.

Înainte de a fi primit în familia lui Vladimir, Maxim a trăit într-un internat din Donețkul ocupat de ruși, fără să își cunoască părinții biologici. Potrivit lui Vladimir, băiatul a vorbit inițial în mod negativ despre Ucraina și ucraineni, spunând că se va întoarce la Donețk când va fi mare. Bărbatul subliniază că familia sa este împotriva agresiunii rusești. Vladimir afirmă că a trebuit să îi explice lui Maxim că Rusia a atacat Ucraina și nu invers. "Întotdeauna subliniem demnitatea națiunii ucrainene și dreptul ei la independență. Toți copiii de la noi cunosc poziția noastră, deci inclusiv el", spune tutorele lui Maxim.

Cine este responsabil?

Totuși, o astfel de abordare pare să fie mai degrabă o excepție printre tutorii ruși. Copiii deportați sunt amenințați cu reeducarea în familiile rusești, spune Dmitro Lubinez: "Celor mici li se spune că sunt ruși și că trebuie să vorbească rusește, să uite tot ceea ce s-a întâmplat înainte și să înceapă o viață nouă. Să meargă la școală și să obțină acte rusești. Și, nu în ultimul rând, li se spune că sunt educați ca ruși adevărați și că ar trebui să fie recunoscători că au fost salvați".

Lubinez consideră că drepturile copiilor ucraineni din familiile rusești sunt încălcate, în special dreptul la libera circulație și la folosirea limbii materne.

Vladimir spune că nu se teme de responsabilitate. "Dacă o instanță internațională m-ar declara vinovat, mi-aș asuma totul. Însă am conștiința împăcată, pentru că nu acționez din motive beligerante, agresive. Pur și simplu vrem să ajutăm copii aflați în situația lui", spune bărbatul.

Katerina Rașevska, de la "Centrul regional pentru drepturile omului" din Kiev, consideră că plasarea copiilor în familii rusești este o crimă iar Organizația Națiunilor Unite interzice adoptarea copiilor de către una dintre părțile implicate în conflict. În plus, creșterea trebuie să fie realizată de un reprezentant al aceluiași grup cultural și etnic din care face parte copilul. "Adopția în sine este probabil catalogată drept genocid", spune experta.

Cu toate acestea, ea nu insistă asupra vinei pe care ar purta-o tutorele, explicând că responsabile de situație sunt autoritățile ruse, care, spune ea, au creat un sistem de recompense pentru familiile care primesc copii ucraineni.  De asemenea, responsabili ar mai fi și comisarii pentru copii din teritoriile ocupate de Rusia, precum și șeful statului Vladimir Putin.

Reuniunea cu familia

Kostia, băiatul din regiunea Herson, a petrecut mai puțin de o lună cu familia sa lângă Anapa. Sora lui, care între timp a devenit majoră, l-a contactat și i-a oferit șansa de a se întoarce în Ucraina. Kostia a refuzat inițial, scriindu-i că s-a acomodat în Rusia. Însă el avea să se răzgândească de mai multe ori. "Am ezitat pentru că am fost intimidați. Credeam că nu voi avea ce mânca în Ucrainaq iar în Rusia mi s-a promis totul", spune Kostia. În cele din urmă, el a stat de vorbă cu părinții săi adoptivi, care i-au spus că decizia îi aparține. ”Ei m-au sfătuit să rămân, ba chiar să îmi aduc întreaga familie în Rusia", își amintește Kostia. În cele din urmă, băiatul a decis să se întoarcă în Ucraina pentru că voia să-și vadă familia, care între timp se mutase din Herson la Cernigău.

"Când am văzut steagul ucrainean și stema Ucrainei la graniță am fost imediat pătruns de sentimentul că m-am întors în țara mea", spune Kostia. La Kiev, el a stat inițial într-un adăpost administrat de ONG-ul "Salvați Ucraina", care se ocupă de copiii deportați repatriați. Kostia a petrecut apoi câteva luni cu familia sa. Cu toate acestea, nici tatăl său bolnav, nici surorile sale nu au putut să aibă grijă de el, lucru pe care băiatul spune că îl poate înțelege. Prin urmare, Kostia s-a întors la adăpostul "Salvați Ucraina". Recent, i s-a găsit o nouă familie adoptivă în Poltava, Ucraina, unde spune că s-a acomodat. În pofida călătoriei dificile și a faptului că nu poate locui cu familia sa, Kostia nu regretă că s-a întors în Ucraina.

Întoarcerea este dificilă

Potrivit părții ucrainene, până în prezent au putut fi recuperați aproximativ 390 de copii deportați, în cadrul unui demers care este ținut secret și care implică mai multe părți. Nu toți copiii au fost plasați în familii rusești. Este însă de notorietate că cel puțin trei au fost luați din familii. Acest lucru este deosebit de grav, spun oficialii și activiștii implicați în procedură. Însă și mai greu este să aduci înapoi orfanii, căci ei nu au rude care să îi ia în primire.

Tutorele rus Vladimir, care l-a luat pe Maxim din Donețk, acuză ducerea în Rusia a micuților ucraineni care au familie în țara lor de origine. El descrie întoarcerea lui Maxim pe teritoriul ucrainean controlat de Kiev ca fiind "o chestiune foarte dificilă", mai cu seamă că băiatul a trecut printr-un proces de spălare a creierului în internatul din Donețkul ocupat, ”unde li s-a spus tot timpul că Ucraina este inamicul".

Mykola Kuleba, șeful organizației "Salvați Ucraina", consideră că toți copiii proveniți din familii rusești ar trebui să fie aduși înapoi și să li se spună adevărul, anume că au fost aduși acolo prin înșelăciune. Însă Kuleba recunoaște că lucrurile sunt mai complicate decât par.

Dnitro Lubinez subliniază: "Pentru noi, ca stat, aceștia sunt copii ucraineni iar decizia cu privire la locul unde ar trebui ei să trăiască trebuie luată de familie sau, dacă nu există o familie, de autoritățile ucrainene. Dacă o persoană are 18 ani este suficient ca ea să ne spună că este mulțumită, că se consideră cetățean rus și că vrea să rămână acolo. Știu însă că mulți adulți vor dori să se întoarcă în Ucraina", spune Lubinez.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.