Situaţia din Grecia nelinişteşte ţările europene bogate
20 mai 2011Poate că nu a ales cea mai elegantă formulare, dar ce a spus cancelarul Angela Merkel gândesc mulţi contribuabili, şi anume nu numai în Germania. Cândva nu mai rămâne spaţiu pentru solidaritate. Cât timp şi cât de mult mai trebuie să plătească germanii pentru concetăţenii lor europeni din Grecia, Portugalia sau Irlanda?
Nemulţumirea provocată de apariţia unor noi deficite de miliarde mai ales în Grecia, este în continuă creştere. Pe acest fundal, Merkel trebuie mai întâi să-i liniştească pe adversarii din propriul partid creştin-democrat ai pachetelor de salvare acordate statelor în criză, apoi pe partenerii de coaliţie liberali, trebuind să ţină cont şi de starea de spirit a populaţiei.
A face însă responsabilă vârsta de pensionare pentru acumularea unor uriaşe datorii e cam exagerat. O privire aruncată în statistici arată că vârsta reală de pensionare este aceeaşi, de aproximativ 62 de ani, şi în Germania, şi în Grecia, Portugalia sau Spania.
Numai francezii ies la pensie simţitor mai devreme, dar evident că Merkel nu la ei s-a referit. Nici numărul zilelor de concediu nu diferă prea mult în sudul Europei, comparativ cu Germania. Dimpotrivă, în sud, săptămâna de lucru are mai multe ore. Iarăşi, numai în Franţa situaţia e diferită.
Cu accente populiste, Angela Merkel a repetat o idee care nu este nouă în UE pe ansamblu. Comisia Europeană cere de anul trecut o ridicare a vârstei de pensionare, la 67 de ani, ba chiar la 70, către mijlocul acestui secol, din dorinţa de a menţine finanţabile casele de pensii.
Toţi şefii de stat şi de guvern europeni, inclusiv grecii şi francezii, s-au angajat să sprijine acest ţel în cadrul reuniunii la vârf din martie anul acesta. Vârsta de pensionare a ajuns deja în Grecia la 65 de ani, în Franţa a fost ridicată la 67, în ciuda masivelor proteste. În Germania, oamenii vor ieşi la pensie la 67 de ani, începând din 2020.
Dacă într-adevăr ar fi voit să abordeze cauze reale care au dus la prezenta criză a datoriilor în ţări din sudul Europei, Merkel ar fi trebuit să denunţe creşterea disproporţionată a cheltuielilor sociale în ultimii 15 ani. Dar şi aceste cheltuieli se află sub media din Germania. Sectorul bugetar este în Grecia aproape de două ori mai mare faţă de Germania, dacă se ţine cont de PIB-ul celor două ţări.
Deci, problema reală a Greciei nu sunt pensionarii, ci cohortele de angajaţi ai statului. În plus, Grecia a majorat masiv în ultimii ani salariile şi pensiile bugetarilor. Corupţia continuă să fie şi ea o mare problemă, la fel evaziunea fiscală şi munca la negru.
La aceste probleme reale s-ar fi putut referi Angela Merkel. Nici FMI nu face altceva în rapoartele sale. În raportul comun care va fi publicat în curând de Comisia Europeană, de Banca Centrală Europeană şi de FMI, situaţia din Grecia va fi la fel de dur criticată, dar cu argumente reale.
Nerăbdarea guvernanţilor cu privire la criza datoriilor nu mai este, de altfel, un fenomen german. La cea mai recentă reuniune a miniştrilor europeni de Finanţe, reprezentanţii Austriei, Olandei şi Finlandei au criticat masiv pachetele de asistenţă financiară.
Toate aceste ţări contribuie din greu cu fonduri la salvarea de la faliment a Greciei, Portugaliei şi Irlandei. Partidele eurosceptice şi populiste se află în mare avânt în Finlanda, Olanda, Belgia, Franţa, şi în Ungaria. Şi în Germania aripa conservatoare a Partidului Liber Democrat, la guvernare, începe să se opună pachetelor de salvare de la faliment.
De aceea nici nu mai este sigur că partidele coaliţiei de la Berlin vor reuşi să obţină în toamnă girul Parlamentului pentru următorul pachet, intitulat "Mecanismul European de Stabilitate".
Autor: Bernd Riegert / Ioachim Alexandru
Reactor: Medana Weident