SIDA continuă să fie o problemă reală a omenirii

Niciodată nu au murit de SIDA atâţia oameni ca anul acesta. Mai mult decât atât; niciodată nu au fost înregistrate atât de multe noi îmbolnăviri ca în 2003. Aceste date sunt cuprinse în raportul anual prezentat de programul Naţiunilor Unite de combatere a sindromului imuno-deficitar, în comun cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Potrivit datelor oficiale, 40 de milioane de oameni din întreaga lume sunt infectaţi cu virusul HIV , dintre care mai mult de 25 de milioane trăiesc în Africa. În Germania sunt înregistarte 39 de mii de cazuri de îmbolnăvire. Cu ocazia zilei mondiale de combatere a sindromului imuno-deficitar, ONU şi OMS au tras semnalul de alarmă. Secretarul general ONU, Koffi Annan, vorbeşte despre o ameninţare fără precedent la adresa securităţii Africii, Asiei şi Europei de Est. Cu toate acestea, însă, nimeni nu vrea să pornească la război din cauza acestei "arme de distrugere în masă", care ameninţă viaţa a milioane de oameni, fiindcă, potrivit lui Koffi Annan, lipseşte voinţa politică.

Ziua mondială de combatere a maladiei SIDA din acest an relevă o situaţie de-a dreptul alarmantă: numai în Africa de Sud sunt înregistraţi 4, 5 milioane de oameni infectaţi cu virusul HIV, dintre care 700 sunt răpuşi zilnic de boală. În China, se mai arată în raport, există un milion de purtători ai virusului mortal, iar alţi 600.000 trăiesc în Brazilia. SIDA se răspândeşte însă şi în Europa de Est cu mare repeziciune. În Estonia, de pildă, se vorbeşte despre o adevărată epidemie, iar în Germania se înregistrează anual aproximativ 2.000 de noi îmbolnăviri.

În dosul fiecărei cifre se ascunde câte un destin individual, un om aflat în suferinţă, o familie disperată, la fel sărăcia, izolarea şi disperarea. Situaţia bolnavilor nu s-a ameliorat nici pe departe atât de mult cum lasă să se înţeleagă unele luări de poziţie actuale. În ciuda tuturor progreselor, în multe părţi ale lumii bolnavii nu au acces la medicamente eficiente şi ieftine, la asistenţă medicală şi socială, pentru ei şi familiile lor. Corelaţia dintre sărăcie, subdezvoltare şi SIDA continuă să fie actuală.

Relativ ampla campanie mediatică, lansată în ajunul zilei mondiale anti-SIDA nu trebuie să pună în umbră faptul că mulţi oameni continuă să nu aibă acces în proporţie suficientă la informaţii şi mijloace preventive. Iar medicamentul în stare să vindece cu adevărat boala nu a fost încă descoperit. A devenit evident că în statele industrializate, încrederea în progresul ştiinţific îi face pe oameni să fie neatenţi şi să-şi asume riscuri imense. Şi asta, în condiţiile în care SIDA nu mai este de mult o maladie care să ameninţe doar o anumită minoritate sexuală.

Să fie oare în acest context ziua mondială de combatere a SIDA doar o zi oarecare dintr-un şir mai lung de zile comemorative? Va continua oare comunitatea internaţională să asiste oarecum pasivă la acesată evoluţie alarmantă? Am ajuns oare atât de nesimţitori, încât să privim SIDA aproape ca pe un fenomen firesc ce însoţeşte globalizarea? Nu trebuie uitat că virusul se înmulţeşte şi acolo unde graniţele sau alte forme de îngrădire dispar, unde contactele se internaţionalizează, unde libertatea - adesea însă, numai libertate de consum -, se dezvoltă, şi odată cu ea şi prostituţia. Europa de Est este aici un exemplu ilustrativ.

Pe fundalul acestei evoluţii negative, trebuie totuşi recunoscut că se schimbă ceva: maladia imunodeficitară a devenit în ultima vreme o temă de dezbatere. Nu numai experţii, oamenii de ştiinţă sau organizaţiile caritative vorbesc despre ea, dar şi politicienii, între ei şi oficial. Unele concerne farmaceutice oferă medicaţie eficientă şi ieftină. Astfel că, de acum în colo, problema nu va mai putea fi trecută cu vederea, înfrumuseţată sau tabuizată.