Sibiul, un reper al teatrului internaţional

Medana Weident a stat de vorbă cu directorul festivalului, Constantin Chiriac, totodată directorul Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, despre câteva din momentele de vârf ale evenimentului.

Medana Weident: Domnule Constantin Chiriac, nu ne mai desparte decât foarte puţină vreme de deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS). Odată pe an, Sibiul redevine, am putea spune, ca în 2007, Capitală culturală europeană, şi nu numai europeană, pentru că la Sibiu sosesc invitaţi din toate colţurile lumii, din Japonia, de pildă, sau din Statele Unite. În aceste zile îşi dau întâlnire în minunatul oraş-cetate transilvan companii de teatru dintre cele mai importante la ora actuală la nivel internaţional, personalităţi din lumea teatrului, a dansului, artişti, scriitori, critici de teatru ş.a.m.d. Ce aduce nou ediţia a XVIII-a a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu?

Spectacole, cel puţin, la fel de mari şi la fel de multe ca în 2010

Constantin Chiriac: Bugetul festivalului este un buget similar cu cel de anul trecut, în condiţiile în care au apărut creşteri de TVA şi scumpiri extraordinare ale petrolului. În pofida acestui fapt, am încercat să aducem spectacole cel puţin la fel de mari şi la fel de multe. În acelaşi timp am încercat să dezvoltăm mult mai mult relaţia cu publicul tânăr. Suntem festivalul cu cea mai mare audienţă la nivelul publicului – avem aprox. 60.000 de spectatori pe zi. În ediţia din acest an a festivalului vom fi prezenţi cu foarte multe spectacole în orele de noapte, începând de la zece seara până târziu, în cluburile, în pub-urile, în discotecile, în locurile în care se întâlnesc tinerii. Dacă anul trecut am avut o singură locaţie, în acest an avem 9 locaţii pe care le-am dezvoltat special pentru tot ceea ce înseamnă formulă nouă de spectacol, spectacol underground, în aşa fel încât şcolile de teatru, iubitorii de spectacol tineri să poată să se bucure de artişti inovatori, de cei care vin, poate, cu un val protestatar, cu formule incomode de spectacol, care trebuie integrate într-o constelaţie de spectacole ce cuprinde ca repere de la Pál Frenák la Burgtheater, de la Nekrosius la Teatro de la Abadia, de la Jazz Ballet de Montreal la Claire Cunningham, de la Inbal Pinto la Tocadeo, de la cele mai mari spectacole de stradă până la spectacole de flamenco, de muzică, de instalaţii.

M.W.: Şi actuala ediţie cuprinde, aşa cum aţi arătat, un program extrem de bogat, de divers şi îşi menţine nivelul foarte ridicat. Dacă aruncăm doar o privire pe agenda de spectacole, găsim nume mari, cum este cel al regizorul Luc Bondy ale unor teatre prestigioase, cum sunt Burgtheater din Viena. Nu în cele din urmă vor fi prezenţi la Sibiu cei mai importanţi exponenţi ai teatrului românesc, de pildă regizorul Silviu Purcărete care va prezenta mai multe spectacole, între care şi celebrul Faust sau impresioannatele sale Metamorfoze.

C.C.: Silviu Purcărete va fi prezent şi cu ultima sa producţie, cu D'ale Carnavalului, un spectacol fabulos, un mare gest de cultură pentru că este o introspecţie a tot ceea ce a însemnat Caragiale de-a lungul timpului şi este un spectacol care, dacă vreţi, vine în deschiderea sărbătoririi Anului Caragiale, care va fi în 2012.

Faust, spectacol excepţional cu o carieră europeană

M.W.: Să ne oprim puţin atenţia asupra momentelor de vârf ale festivalului.

C.C.: Sunt spectacole remarcabile pe care le aducem la Sibiu. Dacă vorbim de Silviu Purcărete, el va fi prezent cu nu mai puţin de patru spectacole, unul dintre acestea, cel deja amintit, D'ale carnavalului, fiind în premieră. Prezentăm Faust, spectacol excepţional care are o carieră europeană total neaşteptată, pentru că este un spectacol uriaş, cu 140 de participanţi şi care are loc într-o hală industrială. Teatrul Naţional „Radu Stanca“ va fi prezent împreună cu Teatrul Naţional din Bruxelles (partener în Cities on Stage, unul dintre cele mai importante proiecte europene care a primit finanţare de la Comisia Europeană), cu patru reprezentaţii Faust în 12, 13, 14 şi 15 octombrie la Bruxelles la Tour & Taxis, iar la final de octombrie, din 25 octombrie până în 29, vom fi la Jahrhunderthalle Bochum cu alte patru reprezentaţii.

Silviu Purcărete mai prezintă, într-o altă hală industrială, în cadrul secţiunii „Patrimoniu“ Lulu şi, totodată, spectacolul pe care l-am făcut la Luxemburg în cadrul Capitalei culturale europene, Metamorfoze. Alături de Silviu Purcărete sunt alte nume importante din România: Alexandru Dabija, care vine cu o variantă năucitoare a Nopţii furtunoase, producţie a Teatrului Naţional din Iaşi. Victor Ioan Frunză vine, la rândul său, cu o variantă a Furtunii foarte, foarte interesantă. De asemenea Radu Afrim, un obişnuit de altminteri al festivalului, aduce, împreună cu Teatrul din Ploieşti, spectacolul Miriam W. Alături de ei vor fi Teatrul Naţional din Bruxelles cu un spectacol cu care vor fi prezenţi şi la Avignon, apoi avem Idiotul după Dostoievski în regia lui Nekrosius, unul din cei mai interesanţi regizori în această clipă din lume. O avem pe Claire Cunningham din Marea Britanie, care a câştigat anul trecut Herald Angel la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, avem Jazz Ballet din Montreal, una din cele mai valoroase companii de dans şi de teatru-dans din Canada, avem Inbal Pinto, cred eu cea mai în vogă companie de teatru-dans din Israel. Să mai amintim compania Pál Frenák cu InTimE, un spectacol tulburător de teatru-dans, apoi Leonce şi Lena după Büchner, cu Maladype Theatre al lui Zoltan Balazs, unul din cei mai de seamă regizori ungari în această clipă, şi, de asemenea, Le Naïf Théâtre din Franţa cu Visul unei nopţi de vară. Aceasta din urmă este o companie fondată în Africa şi care are actori din 20 de ţări ale lumii. Avem, de asemenea, Malabar, una din cele mai spectaculoase companii de artele spectacolului de stradă din lume şi Pan.Optikum, din Germania, cu un spectacol nemaipomenit, Transition, care de altminteri va şi deschide seria spectacolelor de stradă şi va inaugura Festivalul Internaţional de Teatru în Piaţa Mare.

O altă prezenţă extraordinară este Ascanio Celestini, unul din cei mai importanţi autori, regizori, actori de teatru şi de film din Italia şi din lume, care a câştigat anul trecut Festivalul de Film de la Veneţia. El vine la Sibiu cu o trilogie: Oaia neagră, Poveşti despre nebuni şi Fabrica. Abadia, celebrul teatru din Madrid, membru în reţeaua Cities on Stage ca şi Teatrul Naţional din Sibiu, va prezenta Coplas a la muerte de su padre, iar Les Parfaits Inconnus din Canada oferă un foarte interesant spectacol de circ.

În seria momentelor de vârf se înscrie şi Teatro Stabile di Napoli cu Emma Dante, o foarte interesantă regizoare (să ne aducem aminte de deschiderea Scalei din Milano de acum trei ani cu Carmen). La Sibiu Emma Dante vine cu ultimul ei spectacol, o trilogie despre bătrâneţe.

În acest an dezvoltăm platforma de artă vizuală inaugurată anul trecut prin prezenţa lui Dan Perjovschi, unul din cei mai interesanţi artişti români cu credibilitate şi vizibilitate în zona de Vizual Arts la nivel internaţional. Începând din acest an el va recomanda de fiecare dată trei artişti care vor fi prezenţi la Sibiu. De astă dată este vorba despre trei artişti care vin din Belgia şi care se vor exprima în galeria de artă contemporană a muzeului Brukenthal din Sibiu. De recomandat este şi serie de concerte, care vor avea loc în Piaţa Mare şi în altele dintre spaţiile atât de generoase ale Sibiului şi împrejurimilor sale, de la biserici, catedrale, până la Sinagogă sau Cetatea Cisnădioarei.

Ar mai fi de menţionat spectacolele-lectură, de care se îngrijeşte Alina Mazilu şi care vor căpăta, în acest an, o dimensiune nouă, prin cooperarea cu Institutul Cultural Român.

Importantă este şi prezenţa, la Sibiu, a mai multor reţele europene şi internaţionale. În primul rând Cities on Stage, care îşi pregăteşte strategia pentru următorii 5 ani, apoi Asociaţia Europeană a Festivalurilor şi Asociaţia Internaţională a Criticilor. Aşteptaţi sunt şi reprezentanţii Premiului Europa, ai unor importante festivaluri, precum e cel de la Edinburgh, Belfast sau Dublin, dar şi ai Olimpiadei Culturale de la Londra, ce va avea loc cu prilejul Jocurilor Olimpice din capitala Marii Britanii din 2012. Aceştia din urma sosesc şi pentru negocierea unui proiect comun, pe care-l pregătim pentru anul viitor. E vorba de Călătoriile lui Gulliver în regia lui Silviu Purcărete.

Nu în cele din urmă ar trebui amintit şi ciclul de conferinţe extraordinare. L-aţi menţionat deja pe Luc Bondy, care va avea două lansări de carte şi o conferinţă, apoi vor mai fi multe alte personalităţi, care, ca o constantă, vor participa la întâlnirea cu publicul de la ora 14. Vedeţi, sunt atât de multe oferte, avem în jur de 35 de evenimente pe zi.

Germania, o prezenţă importantă la FITS 2011

M.W.: Un loc central la edţia 2011 a FITS îl ocupă şi spectacolele şi invitaţii din spaţiul de limbă germană.

C.C.: Da, avem o prezenţă importantă, în primul rând prin Pan.Optikum, care deschide festivalul cu un spectacol monumental prezentat în Piaţa Mare şi care va putea să adune în jur de 40.000 de spectatori. Apoi este, aşa cum spuneam, zona de excelenţă prin prezenţa celor de la Burgtheater cu Portretul lui Dorian Gray. Avem un alt spectacol foarte important, De ce fierbe copilul în mămăligă?, recomandat chiar de dumneavoastră, pe care ne bucurăm că putem să-l aducem la Sibiu. Prezent la ediţia din acest an va fi, cu două spectacole, şi teatrul din Marburg, oraş înfrăţit cu Sibiul. Mai avem o prezenţă importantă din Essen, cu un proiect pe care îl dezvoltăm împreună cu Festivalul de la Essen.

Ispita Cioran, spectacol aşteptat cu nerăbdare la festival

M.W.: Anul Cioran este şi el reflectat în programul festivalului de la Sibiu prin proiectul Ispita Cioran, pe traseul, simbolic, Sibiu - Răşinari. Despre ce este vorba?

C.C.: Da, este un proiect la care ţinem foarte mult. Primul nostru proiect de acest gen, Un tramvai numit Popescu, se bucură de un succes nebun. La o zi doar de la punerea în vânzare a biletelor pentru acest festival, două spectacole erau deja sold-out. Este un lucru absolut incredibil. Referitor la Cioran, ne-am gândit că este, dacă vreţi, testamentar, dar şi vizionar în acelaşi timp ca Ispita Cioran, cu subtitlul Ispita de a exista, să urmeze parcursul pe care, din păcate, Cioran nu l-a mai făcut, de la Sibiu la Răşinari. El a plecat şi, din păcate, nu s-a întors niciodată la Răşinari.

Nevoia de comunităţi
M.W.: Dacă anul trecut Festivalul Artelor Spectacolului de la Sibiu s-a desfăşurat sub genericul Întrebări, motto-ul din acest an este Comunităţi. De ce aţi ales această temă ?

C.C.: Este, cred eu, în primul rând foarte important pentru România, dar nu numai pentru România, pentru Europa, ca în această perioadă atât de tulbure, atât de plină de violenţă, de confruntări şi de revendicări la nivel mondial, să ajungem să redefinim ceea ce înseamnă matrice existenţială, ce înseamnă putinţa de a comunica între structuri care funcţionează după legi precise. Fără comunităţi – pornind de la comunităţi geografice şi până la comunităţi spirituale, până la entităţi naţionale, la regiuni şi euroregiuni –, în mod cert nu vom putea funcţiona bine în această lume, pentru că, vedeţi, sunt atât de multe centre de tensiune în această clipă încât fără o redefinire a tot ceea ce înseamnă comunitate nu cred că vom ieşi din acest impas major. Noi, artiştii, suntem copiii de duminică ai societăţii, dar suntem şi înaintemergătorii, pentru că întotdeauna cultura oferă soluţii, uneori nebuneşti, alteori frumoase, la ceea ce nu funcţionează în societate. Să nu uităm că în perioade de criză arta a funcţionat întotdeauna foarte bine. Un exemplu extraordinar: Teatrul Naţional „Radu Stanca", principalul motor în organizarea Festivalului Internaţional de la Sibiu, a avut, anul trecut, un grad de ocupare a locurilor la spectacole – şi jucăm în jur de 40 de spectacole pe lună – de sută la sută. Este, cred, un lucru formidabil, nemaivorbind de faptul că proporţia tinerilor a fost cam de 78% în sălile de spectacol.

M.W.: Cu atât mai mult e foarte păcat că tocmai cultura este cea care suferă cel mai mult în perioade de criză de lipsă de sprijin financiar.

C.C.: Absolut! Şi, din păcate, şi la nivel european. Una din dimensiunile importante pe care dorim să le lansăm în cadrul festivalului este un apel către o dezvoltare durabilă prin cultură, pentru că, din păcate, la nivelul Comisiei Europene, la nivelul politicilor Uniunii Europene, în Tratatul de la Lisabona, până în anul 2020 cultura nu este o prioritate. Este, din punctul nostru de vedere, un lucru aberant, iar bătălia noastră este şi trebuie să fie introducerea culturii ca o prioritate a Uniunii Europene începând din anul 2020, când se vor schimba obiectivele UE. Este incontestabil faptul că în toate fostele Capitale culturale europene cultura a demonstrat că este motorul cel mai sănătos şi mai activ, care poate să aducă bunăstare din toate punctele de vedere.

M.W.: Un exemplu extraordinar este Sibiul, Capitala culturală a Europei în 2007. Domnule Constantin Chiriac, vă mulţumesc mult pentru discuţie. Vom reveni, desigur, cu detalii de la Sibiu, din timpul festivalului.

C.C.: Cu mare drag vă aşteptăm între 27 mai şi 5 iunie la Sibiu.

Autor: Medana Weident
Redactor: Ioachim Alexandru