Scutul antirachetă de la Deveselu a fost inaugurat

Sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu a fost inaugurat joi în prezenţa premierului Dacian Cioloș, a adjunctului Secretarului apărării al SUA, Robert Work și a secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, care au sosit în România special cu acest prilej. Prim-ministrul Dacian Cioloș a declarat că acordă acestui eveniment o importanță foarte mare câtă vreme ”mediul de securitate continuă să fie afectat de provocări, amenințări și riscuri la adresa spațiului european și euro-atlantic”. El a detaliat apoi amenințările, așa cum sunt ele percepute de responsabilii politici de la București: ”În vecinătatea estică observăm atât perpetuarea conflictelor înghețate, cât și apariția unor conflicte noi, ceea ce confirmă, dacă mai era cazul, importanța strategică a regiunii Mării Negre în ecuația de securitate și stabilitate a zonei euro-atlantice”.

Prin urmare, facilitățile militare de la Deveselu sunt privite la București ca o garanție de securitate împotriva Rusiei. Cu toate acestea premierul, la fel ca președintele Klaus Iohannis, cu ocazia primirii secretarului general NATO, a ținut să repete că ”facilitatea de la Deveselu respectă pe deplin prevederile Cartei ONU și nu este îndreptată împotriva cuiva anume”. La început, când proiectul era abia inițiat, diplomații de la București sugerau, cu jumătate de gură, că scutul antirachetă ar avea ca scop să contracareze o eventuală acțiune a Iranului. Nu insistau însă prea mult, cerând presei să rețină sugestia fără să-i dea, totuși, o prea mare amploare (Bogdan Aurescu).

Sugestia era, desigur, ciudată cu atât mai mult cu cât România înghețase relațiile cu Teheranul à contre-cœur și abia aștepta prilejul să le reia în circumstanțe mai favorabile. Astăzi o trimitere la Iran ar părea cu atât mai absurdă cu cât au avut loc deja vizite reciproce în vederea reînnodării unor vechi și profitabile raporturi comerciale.

Rusia rămâne, așadar, marele nenumit, deși toate declarațiile făcute cu această ocazie au ca adresant Moscova. De exemplu, premierul României a spus că Facilitatea de la Deveselu respectă pe deplin prevederile Cartei ONU, ceea ce este o replică la acuzația rușilor că instalarea scutului antirachetă ar contraveni dreptului internațional. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a răspus și el alarmelor rostite la Moscova declarând că sistemul ”nu este îndreptat împotriva Rusiei, deoarece atât condițiile fizice, cât și cele geografice fac imposibil ca acest sistem să submineze Rusia”.

Evident nu are rost să continuăm cu aceste declarații care nu explică nimic. Rușii, care au spus că ”desfășurarea sistemului antirachetă american este, indubitabil, o amenințare pentru securitatea Federației Ruse” (Dimitri Peskov, TASS) au interesul să exagereze mult importanța faptului tocmai pentru a putea justifica anumite desfășurări ulterioare de forțe. Iar americanii și NATO continuă să nege, delegitimând orice replică a Rusiei, pe care o prezintă ca pe o forță agresoare. Jocul e banal.

Interesant este că unii analiști americani independenți au apreciat că scutul de la Deveselu nu ar avea nicio valoare militară, în ciuda pompei cu care este el inaugurat, și că nu ar fi decât un simbol politic (George Friedman). Atâta doar că a risipi banii pe un simbol care nu poate contracara un atac aerian rusesc pare un fapt necugetat. ”Banii cheltuiți pe scutul antirachetă de la Deveselu - și-a încheiat Friedman analiza - ar fi putut fi investiți pentru a preveni amenințări mult mai probabile”(https://geopoliticalfutures.com).

Dar rușii pot citi și ei analiza ca pe o asigurare că scutul din România nu ar fi ceva de luat în serios. Căci nu ar trebui să pierdem din vedere că Rusia nu se simte amenințată de rachetele care ar putea fi lansate de la Deveselu (deși declară acest lucru), ci de faptul că acest sistem limitează (teoretic) aria de amenințare și implicit de manevră politică a Rusiei în estul Europei.

Analiza lui G. Friedman pare descurajantă pentru o țară ca România, care pare să-și fi pus mari speranțe în această implicare americană. Dar cred, oare, românii cu adevărat în eficacitatea acestor ”facilități” în cazul unui război real? Sau e vorba de un alt tip de eficacitate: în cazul unui conflict, americanii aflați în zonă ar fi primii care să sufere pierderi, ceea ce ar garanta implicarea pe mai departe a Americii.

Să reținem însă că toate aceste raționamente au valoare numai și numai în situația în care Rusia ar reprezenta cu adevărat o amenințare pentru Europa. Fapt care nu a fost dovedit în ciuda unei retorici incisive și abundente. Riscul este ca Occidentul să cadă pradă unei iluzii belicoase în care dușmanul, odată declarat, să devină, din obiect retoric, un dușman real. Dușmanul poate fi fabricat chiar și fără intenție în virtutea spaimelor întreținute permanent. Iar riscul acesta a fost remarcat inclusiv de o parte însemnată a societății americane, dacă judecăm după succesul lui Donald Trump care a cunoscut o creștere spectaculoasă în sondajele realizate la nivel național. Candidatul republican cutezase să contrazică doctrina de decenii a SUA cât privește politica externă, propunând o altă relație cu lumea și cu Rusia în special. În orice caz, pentru români ar fi de dorit ca scutul de la Deveselu să rămână un simbol.