Literatură, război și „limba moldovenească”
27 aprilie 2023Inițiat, organizat și moderat de poeta Lia Faur, festivalul adună începând cu anul 2015 scriitori din toate colțurile spațiului românesc și literați de peste hotare. Actuala ediție a stat sub genericul: Literatură, război și „limba moldovenească”. Invitați: Nina Corcinschi, Maria Pilchin, Ivan Pilchin și Vitalie Ciobanu (Chișinău), Anda Vahnovan (Londra), profesorul Alessandro Zuliani, de la Universitatea din Udine, specialist în studii românești, autorul unei teze de doctorat despre politicile lingvistice și de rusificare a Basarabiei pe timpul țarismului și al ocupației sovietice.
SAD – un brand al culturii arădene
„Prima ediție a dorit să-l aducă în atenție pe Ștefan Augustin Doinaș, scriitor care rămânea cumva într-un con de umbră, pentru că nu apare în manualele de literatură română pentru liceu, ceea ce înseamnă că tinerii liceeni nu îl vor căuta, nu-i vor citi opera – ne-a relatat Lia Faur. Întrucât s-a remarcat atât de frumos în literatura română și în cultura universală, este o datorie morală să îi păstrăm memoria. Organizăm evenimente după modelul Cercului Literar de la Sibiu, după modelul revistei „Secolul XX”.
Temele festivalului au fost în fiecare an foarte variate. S-a discutat despre literatura română, despre tinerii scriitori, despre critica literară, despre condiția femeii-scriitor și despre refugiați. Ediția din anul acesta este dedicată Basarabiei, pentru că este o realitate foarte apropiată, care ne rănește și pe noi. Am invitat scriitori cunoscuți din Republica Moldova, iar Alessandro Zuliani, autor al unor studii despre literatura română contemporană, dar și de artă a traducerii, este pasionat să predea cursuri de literatură din Republica Moldova, pentru care are un atașament special.”
Neavând o asociație cu personalitate juridică, Lia Faur a știut să atragă pentru festival sponsori importanți: Primăria Municipiului Arad, prin Centrul Municipal de Cultură Arad. Și parteneri de încredere: Institutul Limbii Române din București, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, PEN România, Asociația Grupul pentru Inițiative Culturale, Casa Pianului „Jacques Faix”.
L-am avut alături, din prima zi, pe primarul Aradului, domnul Călin Bibarț – un bun cunoscător al istoriei și al realităților Basarabiei de azi, un edil care ține să conserve și să perpetueze memoria culturală a acestui frumos oraș din vestul României.
Cum te formezi ca scriitor român într-un mediu ostil
Prima ședință a avut loc la Sediul Primăriei Aradului, „Sala Ferdinand”, cu portretul Regelui Unificator tronând la spatele nostru. Dispuși în semicerc, am depănat amintiri în fața unui public numeros, între care mulți tineri, despre primul nostru contact cu literatura română și cu alfabetul latin. Dar și despre studenția unora dintre noi, a celor mai vârstnici, sub regim sovietic, când citeam cărți românești cu lanterna sub plapumă (și nu e doar o metaforă). Raziile în căminele studențești, supravegherea omniprezentă a Securității. Mai degrabă acele „lecturi vinovate” și interdicțiile politice ne-au format și fortificat conștiința de scriitori români, nouă, optzeciștilor, decât libertatea de după prăbușirea comunismului, care a deschis toate supapele.
După trei decenii de la desprinderea de imperiul sovietic, este totuși frustrant să-ți expui traumele cauzate de ocupația rusească. În Basarabia s-a acumulat o imensă suferință istorică, dar fără talentul unor scriitori capabili să o exprime, să-i dea o formă artistică performantă, acest „zăcământ” existențial se va pierde, va rămâne nevalorificat.
Războiul din Ucraina și literatura influențată de acest cumplit flagel a fost un alt făgaș important al discuției. O confesiune inedită a avut poetul și traducătorul Ivan Pilchin, care a vorbit despre situația sa mai specială de intelectual din Moldova – „pe trei sferturi” etnic rus, cum zice el –, care de când a început agresiunea lui Putin a căpătat o idiosincrazie pentru limba rusă, limba sa maternă. Colegul nostru și-a pus cu acuitate problema identității sale naționale și culturale: Ce mai este azi cultura rusă? Poate fi ea și altceva decât propagatoarea unei ideologii șovine, numită „ruskii mir”? Putem distinge artiști, scriitori ruși, opere cu mesaj umanist, pacifist, compatibil cu civilizația europeană?... Întrebări ce își așteaptă răspunsul.
Cum să-ți afirmi „diferența” în libertate
„Limba moldovenească” figura în genericul ediției SAD din 2023 și în cadrul dezbaterilor s-a insistat destul de mult asupra acestui instrument rusesc de subminare a aspirațiilor românești și europene ale Republicii Moldova. Există însă și o expresie „exotică” a moldovenismului, una care se vrea inofensivă. Regizorul basarabean Mihai Țărnă, care a făcut o escală la Arad, în drumul său spre Paris unde predă arta actorului la o instituție teatrală, a abordat problema trendurilor promovate de mai tinerii interpreți basarabeni, gen Pavel Stratan, pe Youtube, Tik-tok, Instagram și pe alte rețele, care insistă, ca efect artistic, pe o rostire „moldovenească”, recte: pe o română stricată, neglijentă. Un fenomen ce se remarcă și în literatura unor tineri scriitori, care revizitează, „fără ură și părtinire”, epoca sovietică, dar și în noua cinematografie de la Chișinău.
La limită, putem întrezări aici un manifest cultural. Ceva de genul: „Ajunge! Voi, bătrânii, ați avut dictatul limbii ruse, noi în schimb vrem să scăpăm de „dogma” gramaticii românești, de moda pronunției bucureștene. Noi vrem să ne valorificăm „diferența”, „autenticitatea”, „specificul” moldovenesc!”... Ce să faci? Libertatea e și pentru ei. Dar nici noi, cei care gândim altfel, nu vom ezita să spunem că această „eliberare de constrângeri culturale” a unor artiști basarabeni macină soliditatea unui efort de sincronizare cu cultura română modernă al generațiilor care i-au precedat...
Ne-am bucurat să-l revedem la dezbatere, în Sala Ferdinand, pe scriitorul Vasile Dan, redactorul-șef al revistei „Arca” – unul din modelele publicațiilor culturale basarabene apărute după 1991.
La masa rotundă de la Universitatea „Vasile Goldiș”, unde am nuanțat temele ridicate în prima zi, am avut parte de o prezență la fel de numeroasă a tinerilor, veniți din proprie inițiativă, deși erau în toiul vacanței de Paște.
„Casa Pianului” sau moștenirea lui Jacques Faix
„Cireașa de pe tort” a festivalului a fost serata de la „Casa Pianului”, din str. Episcopiei 25. Un așezământ cultural inedit, gestionat de soții Camelia și Mihai Săcui, proprietarii imobilului, care păstrează memoria lui Jacques Faix – un faimos constructor de piane în fostul imperiu austro-ungar. Născut la Arad, în 1870, Jacques Faix se întorcea în 1901 de la Viena, unde își avea o afacere prosperă în materie de fabricare și restaurare a pianelor, invitat de familia nobiliară Neuman din Arad, pentru a relansa viața culturală din orașul natal, unde va rămâne până la sfârșitul vieții.
În salonul mobilat cu gust, ornat cu reproduceri după fotografii de epocă, alb-negru, realizate de Jacques Faix – care a fost un pionier și în acest domeniu –, am ascultat piese muzicale celebre interpretate de tânărul Dragoș Mihăilescu la pianul construit de marele meșter și am avut lecturi literare – poezie, proză, incursiuni hermeneutice. Serata a fost încununată, într-un desăvârșit stil vienez, în compania unui somelier, care și-a pus în valoare talentul pe o vastă gamă de vinuri.
Mulțumim gazdelor noastre de la „Casa Pianului” pentru ospitalitate. Mulțumim poetei Lia Faur pentru generozitatea și eleganța cu care a însoțit echipa noastră literară basarabeană, româno-italiană. Festivalul SAD a devenit o piesă prețioasă în marele puzzle al culturii române – un eveniment cultural de talie și inspirație europeană.