Schemele oligarhilor ruși, copiate de „baronii“ români

Ceea ce deosebește un oligarh de o persoană bogată nu este bogăția, ci puterea de influență pe care o are la vârful puterii politice.

După modelul oligarhilor ruși, în primii ani după decembrie ’89 pe piața corupției din România au apărut jocurile piramidale. Primul dintre acestea a fost Caritas, o înșelătorie de proporții pusă la cale de Ioan Stoica sub umbrela unui fond de investiții care „garanta“ un câștig de 8 ori mai mare deponenților după 3 luni de la data depunerii banilor. Nu doar românii au căzut pradă acestei înșelătorii, ci și persoane din Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Federația Rusă. Mulți dintre beneficiarii schemei piramidale au fost politicieni, foști securiști, polițiști, care au primit peste rând sume de ordinul milioanelor de lei înainte ca fondul de investiții fără acoperire să falimenteze.

Unii dintre cei care au pierdut banii la Caritas și-au vândut mașinile ori apartamentele mânați de prostie și de lăcomia de a câștiga sume exorbitante fără să miște un deget. Schema piramidală după care a funcționat Caritas a păgubit sute de milioane de persoane, prejudiciul fiind de aproape jumătate de miliard de dolari.

Ioan Stoica a fost condamnat inițial de Tribunalul Cluj la 7 ani de închisoare, iar după mai multe contestații Curtea Supremă de Justiție i-a redus pedeapsa la un an și jumătate. Prejudiciul nu a mai fost niciodată recuperat.

Alți infractori, aceeași schemă

A urmat scandalul SAFI, o escrocherie pusă la cale de mai mulți lideri liberali în frunte cu Viorel Cataramă. Societatea de administrare a Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA) promitea o creștere de 40% pe lună a sumelor investite de cei care cumpărau certificate de investitor. După falimentul fondului, peste 100.000 de investitori nu și-au mai recuperat banii. Dintre artizanii FMOA doar președintele Consiliului de Administrație George Danielescu a fost trimis în judecată, dar a fost achitat de Curtea Supremă de Justiție. Prejudiciul adus investitorilor a fost de aproape 10 miliarde de lei.

Cea mai răsunătoare afacere copiată după rețeta oligarhilor ruși a fost înființarea Fondului Național de Investiții (FNI) de către Sorin Ovidiu Vântu. Românii nu au învățat nimic de la cei care au rămas cu buza umflată în urma pierderii unor mari sume de bani ca investitori în fonduri care ulterior s-au dovedit a fi vânare de vânt pe piața de capital. Creșterea fulminantă a acțiunilor, publicată săptămânal în presă, nu i-a pus nici de această dată pe gânduri pe români.

Epopeea FNI a început cu obținerea în 1996 de către SOV a unui credit de la Bancorex în valoare de 3 milioane de dolari, garanția către bancă fiind cu mult mai mică decât suma împrumutată. Câțiva ani investitorii au cumpărat acțiuni încurajați de dobânzile de trei-patru ori mai mari decât cele practicate de bănci și, ulterior, de contractul semnat de CEC cu FNI prin care instituția financiară de stat garanta depozitele fondului.

În mai 2000 FNI se prăbușește în urma retragerii unor sume mari de bani de către investitorii alarmați de imposibilitatea de plată la sucursala FNI din Cluj. La data respectivă, aproximativ 300.000 de investitori nu și-au mai putut recupera banii, chiar și fără dobânda practicată până atunci.

În 2017, artizanul FNI Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel București la 8 ani de închisoare cu executare. Pagubele nu au putut fi recuperate, deși la un moment dat SOV figura în topul celor mai bogați români cu o avere de peste 500 de milioane de dolari. Păgubiții FNI au rămas în sarcina statului, care de-a lungul timpului a tot achitat, prin AVAS și alte instituții financiare, o bună parte din sumele pierdute de investitori. În acest moment, statul mai are de plătit despăgubiri de aproape 400 de milioane de lei.

Prejudicii de miliarde de euro nerecuperate de ANAF

În anul 2018, la o conferință organizată de Centrul de Investigații Media, procurorul-șef  al DNA de la acea dată Laura Codruța Kövesi a declarat că în perioada 2013-2018 procurorii DNA au disponibilizat bunuri în valoare de peste 2 miliarde de euro și că statul are de recuperat 1 miliard de euro în urma sentințelor definitive ale instanțelor de judecată. Între timp, sumele devalizate din bugetul statului s-au multiplicat, la fel și sechestrele cerute de procurori pentru recuperarea prejudiciilor. Dacă sume fabuloase nu pot fi recuperate pentru că au fost dosite în paradisuri fiscale, de ce ANAF nu execută corupții prin recuperarea, de pildă, a sute de mii de hectare de pădure sau de terenuri arabile fraudate? „Neputința“ celor de la ANAF se cheamă și aici, în unele cazuri, corupție.

O rețetă a oligarhiei putiniste

Autoarea cărții „Oamenii lui Putin“, Catherine Belton, prezintă o schemă halucinantă prin care unul dintre cei mai bogați oligarhi ruși apropiați ai lui Putin, Suleiman Kerimov, a câștigat miliarde de dolari. Kerimov a împrumutat de la banca rusă Sberbank 3,2 miliarde de dolari, cu care a cumpărat apoi 6% din acțiunile aceleiași bănci și 4,2% din acțiunile Gazprom. În scurt timp valoarea Sberbank a crescut de zece ori iar cea a lui Gazprom de șase ori, prin această inginerie Kerimov ajungând să dețină o avere de 17,5 miliarde de dolari.

Odată cu tranzacționarea globală a acțiunilor Gazprom și Sberbank, oligarhul Suleiman Kerimov și-a reinvestit averea pe piețele financiare occidentale, câștigând alte miliarde de dolari.

Rețeta oligarhilor ruși, cei mai mulți dintre ei foști agenți ai KGB, a fost însușită, deseori la virgulă, de oligarhii români, nu puțini dintre ei provenind din fosta Securitate.