Schema complicată a puterii

În favoarea noului cabinet propus de premierul Victor Ponta au votat 377 de parlamentari şi „împotrivă“, 134. E o diferenţă foarte mare, care ne arată că, în afara grupurilor PNL şi PDL reunite, toată lumea a votat cu Guvernul.

De fapt există o zonă incertă acolo unde nu ştim bine ce s-a întâmplat. Numărul mare de voturi „pentru“ sugerează că cel puţin 30 de deputaţi sau senatori din partea opoziţiei liberale şi/sau neafiliaţilor trecuţi la PMP au votat şi ei cu guvernul. Nu ar fi de mirare, dacă ne amintim că deputatul Marin Anton (fost PDL, ales pe listele PNL şi apoi trecut la PMP) declara că se înţelege în circumscripţia sa mai bine cu militanţii PSD decât cu liberalii. Liberalii din gruparea lui Călin Popescu Tăriceanu au votat desigur cu guvernul, dar tot mai rămân voturi neexplicate.

Ne găsim într-un moment în care dorinţa de stabilitate şi calm politic ar fi putut contribui mult la acest rezultat. Noul preşedinte încă nu s-a instalat, e nevoie de votarea bugetului pe 2015, aşa încât nimeni nu şi-a propus să pună la încercare forţa actualei majorităţi parlamentare. Ne putem aştepta ca votul asupra bugetului să confirme rezultatul de luni seara, indiferent de natura declaraţiilor politice.

Întrebarea este dacă raportul actual de forţe poate fi menţinut pe termen mai lung. UDMR a dat semne că ar dori să se distanţeze de actuala guvernare şi nu există nicio îndoială că într-o circumstanţă favorabilă ar trece în partea cealaltă. Grupul minorităţilor a fost la rândul său disponibil în mai multe rânduri, dar PP-DD pare să fie preocupat mai mult de „stabilitate“: „Grupul PP-DD va susţine prin vot, nu noul Guvern, ci stabilitatea României, care este mai importantă în perspectiva perioadei următoare“ (deputatul PP-DD Ştefan Burlacu). Totuşi chiar şi fără sprijinul acestor grupuri labile, guvernul ar putea supravieţui unei moţiuni de cenzură dacă PSD-UNPR, PC şi grupul Tăriceanu rămân solidare. Fără dezertări după modelul celor consacrate, opoziţia nu poate destitui guvernul actual.

Situaţia politică rămâne extrem de complicată. Există, pe de o parte, o majoritate populară prezidenţială şi potenţial ostilă guvernului şi, pe de alta, o majoritate parlamentară favorabilă guvernului PSD. Este exact situaţia care a permis în trecut preşedintelui să iniţieze două referendumuri naţionale în pofida sau chiar împotriva majorităţii guvernamentale. Va fi tentat Klaus Iohannis să preia acest model?

Înaintea Preşedintelui stau, în mod obiectiv, două căi de abordare: 1. va aştepta cu calm alegerile din 2016, cu speranţa de a obţine o majoritate parlamentară liberală, căutând, între timp, să colaboreze cu PSD pe subiecte de interes mai larg, aşa cum este legea electorală sau cum sunt unele subiecte de interes strategic; 2. va recurge la pârghia referendumului (mult întărită prin reducerea cvorumului de participare) pentru a provoca schimbări radicale pe care acum nu le putem anticipa.

Schimbarea guvernului înainte de încheierea actualei legislaturi este şi ea o variantă posibilă, dar una care semnifică, cum spunea cineva, acceptarea paradigmei politice existente, care se întemeiază pe labilitatea convingerilor şi traseism.