Scenariile comasării: se ia în calcul demisia lui Iohannis?

De ce ar putea intra în joc președintele Iohannis și fostul șef al SRI Hellvig? Se poate ajunge la un consens? Care sunt scenariile și riscurile lor? 

România a intrat în zona calculelor și ipotezelor electorale. Electoratul e transformat în matematică și în masă de manevră. Social-democrații își construiesc tactica în jurul europarlamentarelor din luna iunie, pe care le vor câștiga, în vreme ce liberalii încearcă să evalueze mai multe mutări înainte. USR și-a anunțat strategia de aducere la același numitor comun a micilor partide care se definesc de dreapta, în vreme ce AUR vrea, la rândul său, un pol suveranist, care să conducă o mișcare centrifugă anti-occidentală, în paralel cu un naționalism nostalgic. Niciunul dintre aceste partide de opoziție nu se pot opune, însă, scenariilor gândite de PNL și PSD.

Scenariul 1: Comasarea alegerilor și acceptarea unui candidat comun PSD-PNL la prezidențiale? 

Prioritatea liberalilor este acum comasarea alegerilor locale cu primul tur al prezidențialelor sau, în cel mai rău caz, organizarea în aceeași zi a celui de-al doilea tur de scrutin prezidențial cu parlamentarele. Liberalii invocă o economie de 1 miliard de lei, ceea ce în lumina evaziunii care se petrece anual sub ochii puterii e nimica toată. Practic, PNL nu-și dorește simplificarea calendarului electoral din acest an de dragul electoratului sau al economisirii, ci doar își planifică pașii pentru propriile avantaje. Trendul descendent al partidului, dat de erodarea la guvernare, alianța cu PSD și absența unui lider cu anvergură, ar putea fi inversat la prezidențiale, dacă primarii vor mobiliza electoratul în favoarea candidatului liberal. Pentru a accepta comasarea, social-democrații ar fi pus condiția ca PSD și PNL să aibă un candidat comun la prezidențiale. Doar așa, PSD ar putea să câștige toate cele patru tipuri de alegeri din acest an (europarlamentare în iunie, locale în septembrie, parlamentare în decembrie și prezidențiale, singurele care pot fi mutate, cu singura condiție ca președintele să rămână în funcție până la expirarea mandatului de cinci ani, în decembrie, iar calendarul să fie decis până luna viitoare). PSD nu a reușit în ultimii 20 ani să adune mult peste 3 milioane de alegători la scrutinul prezidențial, iar pentru a-l câștiga ar avea nevoie de cel puțin 5 milioane. Există posibilitatea ca cele două partide să agreeze un candidat comun cvasi-independent și apoi să-și continue alianța la guvernare, inclusiv cu păstrare exercițiului alternării unui premier de la PSD cu unul de la PNL (Ciucă și Ciolacu).

Scenariu 2: Prezidențiale și locale cu orice preț? Ce legătură ar avea Iohannis și Hellvig?

Dacă cele două mari partide tradiționale nu se înțeleg asupra comasării, PNL ar putea forța alegerile locale cu cele prezidențiale printr-un sacrificiu, ca la șah. Președintele, care se așteaptă să-și negocieze după europarlamentare o funcție în Comisia Europeană, ar putea să demisioneze, obligând guvernul și parlamentul să organizeze alegeri prezidențiale în termen de trei luni (Art.97, Al.2, Constituția României). Totul poate fi calculat, astfel încât cele două tipuri de scrutin să cadă în același timp. Scenariul e în lucru și ar putea să-i forțeze pe social-democrați să accepte comasarea. Liberalii n-ar fi deloc avantajați de un candidat comun, care să nu provină din PNL, iar PSD ar putea pregăti pentru acest caz un măr otrăvit, pe Eduard Hellvig, fostul șef al SRI. Politician transpartinic, "inventat" de întemeietorul Antenei 3, și trimis de Dan Voiculescu în Parlamentul European, apoi secretar general al PNL, ministru al Dezvoltării în guvernul Ponta. Victor Ponta este cel care-l ironiza ulterior pe Hellvig printr-o rememorare a trecutului recent, spunând că a fost alături de el, de Crin Antonescu și de Liviu Dragnea, "coautor la lovitura de stat din 2012". Ajuns în 2015 șef al Serviciului Român de Informații, ar fi fost nevoit să-și dea demisia în 2023, între altele fiindcă avea o relație rece cu Klaus Iohannis. Hellvig nu are mare priză în PNL și președintele vrea să lase un alt tip de moștenire la plecarea sa, așa că nu va agrea această idee. Preferatul lui Iohannis rămâne Ciucă, acum șef al Senatului și potențial președinte interimar în ipoteza demisiei președintelui. Pentru eventuala lui alegere ca șef al statului, este gândit sacrificiul prezidențial, în ideea că s-ar asigura stabilitatea României prin relațiile bune pe care le are cu PSD Nicolae Ciucă, s-ar securiza axa București-Washington, iar PNL și-ar conserva fotoliul de la Cotroceni.

Scenariul 3: PNL îl debarcă pe Ciucă, după modelul din 2014?

Dacă la alegerile pentru Parlamentul European, PNL nu reușește să aibă un minim de 20%, lucrurile s-ar putea schimba abrupt. În 2014, liderul de atunci al liberalilor, Crin Antonescu, și-a dat demisia, după ce partidul a contorizat doar 15% din voturi. Nu e așteptată demisia lui Nicolae Ciucă din fruntea PNL dacă formațiunea nu reușește să aibă un scor mai mare decât AUR, dar înlăturarea sa va fi forțată din interiorul partidului, mai ales că există un curent de nemulțumiri în creștere. Viitorul lider al PNL va fi probabil și prezidențiabil și va impune ieșirea de la guvernare, lăsând PSD cu o guvernare minoritară și cu toată pușculița pentru cumpărarea primarilor. Printre preferințele pentru viitorii lideri PNL se află Emil Boc, fiindcă după succesele lui de la Cluj ar putea să i se ierte tăierea salariilor bugetarilor din perioada când era prim-ministru. În plus, are un discurs naționalist moderat, care poate rupe electorat din zona radicalilor. Mai vechi decât Boc, în PNL, Ilie Bolojan este o altă variantă, fiindcă Oradea a fost pusă de el pe harta culturală și turistică a țării. Prea modest, poate, dar și foarte consecvent cu principiile lui, Bolojan a evitat să intre în jocurile de culise din PNL și continuă să fie împins spre competiția prezidențială de mai mulți politicieni ardeleni. Acest scenariu ar fi cu adevărat potențat de comasarea localelor cu prezidențialele, iar eventualul sacrificiu preconizat de Iohannis ar deveni și mai eficient, deși nu e sigur că președintele l-ar mai face.