"Europa trebuie să vorbească cu o singură voce"

În contextul masării de trupe ruseşti la graniţa cu Ucraina vestul se teme de un atac al Rusiei şi ameninţă cu sancţiuni dure într-un astfel de caz. Moscova respinge acuzaţiile şi declară că la rândul ei se simte ameninţată de Ucraina şi de alianţa NATO.

Între timp, preşedintele SUA, Joe Biden, nu mai exclude şi sancţiuni personale împotriva omologului său rus, Vladimir Putin. Dar măsurile împotriva lui Putin sunt doar una din numeroasele sancţiuni economice luate în discuţie în prezent de europeni şi americani. Dar ce miză e în joc? Nu trebuie uitat că Rusia este un important furnizor de energie al europenilor. DW a stat de vorbă despre toate acestea cu expertul în materie de comerţ exterior Julian Hinz, membru al Institutului pentru Economie Mondială de la Kiel.

DW: Domnule profesor Hinz, în contextul unei posibile escaladări a conflictului din Ucraina, provocate de Rusia, vestul aduce mereu în discuţie sancţiuni economice. Credeţi că este o idee bună?

Julian Hinz: În orice caz pare să fie un mijloc cu care s-au acumulat experienţe. Deja din 2014 există sancţiuni economice împotriva Rusiei. De altfel Rusia nu este singura ţară care a devenit ţinta sancţiunilor occidentale. Mai există şi alte ţări diverse, inclusiv Iranul. Şi cred că este un mijloc pentru a acţiona în politica externă.

Spuneţi că există sancţiuni din 2014. Care dintre ele mai sunt în vigoare?

Sunt în vigoare de la sancţiuni financiare împotriva unor anume institute financiare ruseşti şi companii până la aşa-numite Targeted Sanctions, adică sancţiuni împotriva unor persoane, care astfel nu mai pot călători în UE şi în alte ţări şi care nu mai au acces la conturile lor bancare.

În prezent se discută despre sancţiuni dure, de exemplu excluderea Rusiei din sistemul internaţional de tranzacţii financiare SWIFT sau interdicţia de a mai folosi dolari. Este posibil de asemenea să li se ceară unor concerne Hightech americane să nu mai activeze în Rusia. Credeţi că este vorba doar de un scenariu maximalist?

Da, cred că decuplarea de dolar sau excluderea din sistemul SWIFT ar fi ghioaga cea mai mare. Aceasta ar duce imediat şi la conflicte masive în societatea rusă, mai ales în cazul decuplării de la SWIFT. Există deja experienţe în acest sens. Putem vedea ce s-a întâmplat în Iran, unde s-a instaurat imediat o masivă criză economică. Pe de altă parte, nu toate ţările depind de acest sistem. Şi în cazul Iranului am putut vedea că relaţiile economice ale acestei ţări s-au îndreptat pronunţat în direcţia China şi India, deci parteneri care nu aplică aceste sancţiuni.

Cât de probabil este să se întâmple la fel şi în cazul Rusiei? Fiindcă este sigur că China nu va participa la sancţiuni, oricare ar fi acestea. Este sigur că nici India nu va participa la ele.

Presupun că s-ar constata ceva asemănător cu ceea ce am putut vedea în cazul Iranului. Într-un astfel de moment s-ar produce o reorientare a relaţiilor economice. Dar trebuie subliniat că, aşa cum am afirmat deja, astfel de sancţiuni ar fi ghioaga cea mai mare. Presupun că în cazul în care se vor institui sancţiuni se va apela la instrumentariul existent deja. Deci anumite sancţiuni financiare împotriva unor instituţii financiare ruseşti şi întreprinderi, dar şi împotriva unor persoane private. La acestea s-ar mai putea adăuga restricţii de export din partea UE şi a vestului. În cazul acestora se poate bine estima care vor fi efectele, şi va mai exista cu siguranţă loc de mai rău.

Rusia este un important furnizor de petrol şi gaz al Germaniei şi Europei. Credeţi că într-o astfel de situaţie Rusia şi-ar întrerupe, pur şi simplu, livrările de energie?

Eu cred că este improbabil, fiindcă este vorba de o dependenţă reciprocă. În momentul în care Rusia stopează livrările nici nu mai încasează, fireşte, bani pentru ele. Dar e vorba de contracte pe termen lung. Şi aici se naşte întrebarea dacă acestea vor fi reziliate de îndată. Chiar şi în timpul Războiului Rece Europa a primit petrol şi gaz din URSS.

Mă gândesc aşadar că ar trebui să se întâmple ceva foarte grav ca să se decidă cu adevărat aşa ceva. Dar şi într-un astfel de caz, Germania şi Europa nu mai sunt atât de dependente de petrolul din Rusia cum erau cu 10-12 ani în urmă. Există de asemenea alternativa gazului lichefiat (LNG), astfel că nu cred că se va ajunge la un asemenea scenariu de groază.

Vorbeaţi de interdependenţă. Cum aţi descrie relaţiile economice dintre Rusia şi europeni?

Ceea ce vedem prin presă are mereu legătură cu dependenţa. Vedem dependenţa germană şi europeană de petrolul rusesc. Concomitent trebuie să vedem că numai doi la sută din exporturile şi importurile germane sunt în relaţie cu Rusia. De două ori şi jumătate sunt mai mari schimburile comerciale cu Polonia, aproape de două ori mai mari cu Cehia. Aici se poate vedea cât de importantă este Rusia ca partener economic al Germaniei şi Europei.

Când se vorbeşte despre costul sancţiunilor împotriva Rusiei suportate de economia germană şi europeană, acesta nu va fi niciodată atât de ridicat ca volumul schimburilor comerciale şi al investiţiilor din prezent. Fiindcă în momentul în care va fi mai dificil să facem afaceri cu Rusia ne vom îndrepta spre alte pieţe. Aceasta înseamnă că pierderea propriu-zisă va fi cu mult mai redusă.

De partea cealată, lucrurile stau diferit. Rusia este masiv dependentă de exporturile sale către Europa şi de importurile sale din Europa. Exporturile sale sunt, aşa cum am spus, preponderent resursele petrol şi gaz. În direcţia cealaltă, Rusia este dependentă de importurile de tehnologie din Europa sau din vest.

Dată fiind această interdependenţă, nu credeţi că europenii ar putea spune: ok, haideţi să aplicăm totuşi sancţiuni cu adevărat dure?

Aş crede că Europa, în măsura în care ar avea o poziţie clară, ar avea o mare influenţă în privinţa sancţiunilor care ar putea fi decise. Dar, după cum am putut vedea, nu există mereu o poziţie clară comună europeană. Iar sancţiunile se vor decide, evident, la nivel european. Efectul sancţiunilor are desigur legătură cu mesajul legat de acestea. Cele mai bune sunt cele care nu trebuie niciodată aplicate. Doar se ameninţă cu aplicarea lor şi ele nu mai sunt necesare fiindcă partea adversă deja face concesii. Dar Europa încă nu a învăţat să joace prea bine acest joc.

Julian Hinz este cercetător în domeniile comerţ internaţional, migraţie şi econometrie aplicată. Este directorul Trade Policy Task Force din cadrul Institutului de Relaţii Economice Globale din Kiel şi profesor de relaţii economice internaţionale la Universitatea din Bielefeld.