Saky, în Crimeea și noua față a războiului ruso-ucrainean

Neuitate sunt sarcasmul și bătaia de joc ale Moscovei când lumea civilizată, oripilată de atentatele cu Poloniu sau Noviciok din Marea Britanie, cerea explicații Kremlinului.

Propaganda rusă de la ambasada rusă din Regatul Unit, ori de la centrala NKVD, pardon KGB, azi FSB, replica Londrei umplând Twitterul cu mesaje sardonice la adresa oficialităților britanice.

Acum, rețelele de socializare dau pe din afară de ironii la adresa ministerului rus al apărării, care nu vrea neam să admită pustiitorul atac ucrainean asupra bazei aeriene de la Saky, situată în regiunea Novofedorivka, la 70 de km nord de Sevastopol, unde s-au auzit, potrivit Reuters, cel puțin 12 masive explozii.

Cine ce pretinde și zice. Sau tace.

Or, instituția lui Șoigu dă din colț în colț. Ministerul rus al apărării refuză, pur și simplu, să explice plauzibil această fabuloasă lovitură. Dată la Moscova drept ”accident”. Ce incredibilă coincidență. Ce ultra-bizar ”accident”, deranjându-i pe turiștii ruși de pe plaje, tocmai acum, după ce ucrainenii au primit arme de felul lansatoarelor multiple de rachete americane, HIMARS.

Că, ore în șir, Ucraina n-a confirmat direct atacul, îi nedumerește pe mulți. A doua zi, autoritățile ucrainene au refuzat să-și asume responsabilitatea pentru atac, sugerând că ar putea să fi fost vorba de partizani. 

Dar președintele Zelenski a spus de mult că viitorul apărării Ucrainei este o armată de tip israelian. Iar statul evreu rareori își confirmă operațiunile speciale îndreptate împotriva teroriștilor palestinieni, fie ei controlați de Moscova, ca pe vremuri, fie cei islamiști, actuali, teleghidați de aliatul Rusiei, regimul de la Teheran.

Dar New York Times ne lămurește. Ziarul newyorkez citează un oficial american care confirmă că ”exploziile din Crimeea sunt rezultatul unei lovituri ucrainene” asupra unei baze de la care au pornit numeroase atacuri antiucrainene.

Distrugerile

Câte avioane rusești vor fi fost distruse la baza din Saky la sol? Ar putea să fie vorba de zeci. Cu patru ore înainte de lovitură, afirmă Tpyxa, o agenție ucraineană, în zona deschisă a aeroportului Saky staționau 13 avione de tip Suhoi 30 SM, 12 Suhoi 24, un avion militar de transport greu, IL (Iliușin) 76 și șase elicoptere MI-8 de fabricație sovietică. E clar o zi dintre cele mai negre pentru istoria armatei roșii.

Se confirmă că militarii Kievului dispun de rachete cu o rază de acțiune de două-trei sute de kilometri, după cum confirmă și politicianul ucrainean Viktor Andrusiv. Care evocă și explozii mai vechi la Melitopol.

Una peste alta, acestea nu sunt singurele vești proaste care parvin la ministerul lui Șoigu și la Grand Kremlin Palace. Sau în palatele prezidențiale în care se ascunde dictatorul când nu e la Moscova. Mai marii regimului fascist al Rusiei au aflat că, panicate de bombardarea neîncetată a podului Antonivski și a celeilalte punți de legătură cu Crimeea, familiile rușilor din trupele de ocupație de la Herson au început să părăsească, precum potârnichile speriate, sudul invadat al Ucrainei.

Acum, știind ce rază de acțiune uluitoare are artileria ucraineană și neștiind ce muniție rusă a sărit în aer la Saky, fug buluc și din Crimeea.

De unde se vede că datele militare ale războiului s-au modificat radical

Cât de rău a ajuns Rusia reiese nu doar din pierderile gigantice pe care le-au suferit efectivele ei în aproape șase luni de război, estimate de serviciile secrete americane la 70-80.000 de militari scoși din luptă, iar ucrainenii la aproape 43 de mii de soldați și ofițeri ruși uciși, cu tot cu o sută de colonei. Ci și din faptul că, potrivit serviciilor secrete britanice, în pofida enormelor eforturi și stăruințe depuse de oștirile tot mai decimate ale lui Putin, unitățile ruse n-au reușit să înainteze în ultimele 30 de zile, în Donețk, decât vreo zece kilometri jalnici, iar în restul Donbasului încă trei.

Iar acum ucrainenii au devastat, la sute de kilometri de front, extrem de importanta bază aeriană din Crimeea, una doldora de muniție de preț, de alte arme scumpe și de avioane încă și mai costisitoare. O dată în plus, se probează calitatea armelor occidentale. Care o depășește net pe a tunurilor și lansatoarelor de rachete rusești.

Încât forțele ucrainene au început să șubrezească perceptibil pozițiile ruse din zona Harkiv și Herson, iar loviturile tot mai precise și devastatoare ale artileriei lor occidentale încep să schimbe vizibil soarta războiului.

Opțiunile rusești

În fața acestor reculuri colosale, dezinformatorii și propagandiștii ruși au mari probleme să se calmeze și să-și regăsească nordul. Ca atare, amenință tot mai grotesc și dement. Liderul mişcării pro-ruse din Ucraina, Yuri Kot, a evocat la tembeliziunea rusă bombardarea cu rachete a Marii Britanii și a teritoriului american, dacă Ucraina, susţinută de Occident, încearcă să recucerească centrala nucleară Zaporijjea, informa de curând Daily Mail.

Ocupată de ruși, cea mai amplă centrală nucleară din Europa a fost transformată de Moscova în scut uman indirect, precum și în prilej de șantaj antiucrainean și antioccidental. Se confirmă o involuție legică. La fel ca alte forțe militare ale unor regimuri tiranice care se dovedesc inferioare pe câmpul de luptă, fără să fi ajuns să capituleze, armata rusă se crede redusă la două replici: șantajul și terorismul. Deci crima de război și contra umanității și tentativa intimidării inamicului.

Iar liderii ei politici bifează alt proverb. ”Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să-ți spun cine ești”. Ostracizată de lumea civilizată, Rusia face echipă cu o Chină genocidară și cu regimuri parcă de pe altă planetă, decât a oamenilor, precum dictatura stalinistă nordcoreeană. Ori dictatura marxistă, nicaraguană.

Mai nou, rușii l-au trimis pe liderul fascist al partidului defunctului Jirinovski, LDPR, Leonid Sluțki, la Olenivka, scena masacrului comis de ruși asupra prizonierilor de războiu ucraineni capturați la Azovstal, în Mariupol. Sluțki n-a sosit la fața locului cu mâna goală. A adus cu el așa-ziși ”experți” din Coreea de Nord și Nicaragua. Ba și din Serbia. Între ei, cine știe, Steven Seagall, americano-ruso-sârbul. Poate și alți lachei ai lui Putin, din alte țări europene.

În ce scop? Cooperarea fascisto-comunistă ar urma să albească păcatele separatiștilor de la Olenivka, scoțându-i basma curată pe monstruoșii ucigași în masă, probabil ruși, din grupul mercenarilor Wagner, ai prizonierilor ucraineni deținuți la Olenivka.

Ce e nou, ce e vechi și ce-ar mai putea urma

E clar ca lumina zilei că fața războiului ruso-ucrainean s-a înnoit. E cu totul nouă mai ales în Crimeea și oriunde militarii ucraineni reușesc, adânc, în spatele frontului, să percuteze precis și cu efecte devastatoare poziții cheie, rusești, slăbind zi de zi articulațiile și coloana vertebrală nu doar ale oștirii ruse, ci și ale puterii politice a lui Putin. Care e într-un pericol tot mai acut, din cauza nemulțumirilor crescânde ale subalternilor săi. Și, deci, se confruntă cu eventualitatea unui puci.

Dar n-a dispărut nici fața veche a acestui război. Veche riscă să mai și rămână, un timp. Fiindcă, după cum reliefa Europei Libere Kurt Volker, fost reprezentant special american pentru negocierile privind Ucraina, ”Putin încă nu și-a abandonat visul de a distruge țara vecină ca stat suveran, nimicindu-i și poporul.”

Motiv pentru care nu e nimic de negociat cu el. Ceea ce e important de știut. Fiindcă oare ce va urma? Vor urma probabil tentative sângeroase de răzbunare ale Rusiei. Și noi oferte de negocieri directe sau indirecte de la Kremlin.