Rusia continuă să penetreze politica și economia României?

Cu toate acestea, în ultimul Raport dat recent publicității de Serviciul Român de Informații (SRI) nu e menționată niciodată Rusia. Deși publicat abia acum, documentul se referă la 2020 și precizează că „serviciile de informații ostile” au vrut să influențeze decizii politice și economice autohtone, să obțină informații despre evoluții interne, militare, de politică externă și că au existat atacuri cibernetice menite să extragă informații sensibile care vizează „vulnerabilități ale infrastructurilor critice de interes național”.

Se înțelege că SRI stă cu ochii pe agenții străini, dar că firmele rusești au fost lăsate în continuare să se desfășoare. Așa că o afacere de cinci milioane de euro din bani publici ar putea intra în portofoliul unei companii în spatele căreia s-ar ascunde influenți oameni de afaceri ruși, potrivit Newsweek România, care sugerează că ar fi implicat inclusiv ginerele ministrului rus de Externe. Totul depinde de licitația care urmează să decidă cu cine va lucra Termoenergetica, o companie din subordinea Primăriei Capitalei, pentru cumpărarea țevilor de plastic de care are nevoie pentru refacerea sistemului de încălzire. Oligarhii ruși care ar fi amestecați în tranzacție nu sunt chiar la vedere și lucrează după modelul clasic al firmelor paravan înregistrate în state ale Uniunii Europene. 

După aderarea României la NATO în 2004, deși drumul afacerilor rentabile pe direcția Moscova-București nu a mai fost la fel de simplu, nici nu a fost vreodată abandonat. Capetele de pod au fost păstrate în instituțiile importante, canalele economice au continuat să aducă profituri iar o analiză atentă a voturilor date de România la ONU și în alte foruri internaționale în ultimii 20 de ani ar putea scoate în evidență loialități nebănuite. De aceea, nu e o mare surpriză că rușii vor să facă în continuare bani în România, chiar dacă Bucureștiul pare mutat cu arme și bagaje în tabăra occidentală.

Cu cât România devine mai importantă în strategia atlantistă, ca apărătoare a graniței de est a spațiului NATO, cu atât Rusia e mai interesată să-și dezvolte rețele de influență de aici. Ambasada Rusă în București continuă să recruteze chiar în aceste zile studenți români pe care îi momește cu burse, facilități și privilegii la universități din Moscova și St. Petersburg.

Pe Facebook poți găsi în grupuri care par onorabile tineri care au plecat să-și completeze studiile post-universitare în Rusia chiar după ce a început războiul. Poate că persoanele care cer burse la Moscova nu sunt neapărat pe cont propriu, ci sunt trimiși, după vechiul principiu că trebuie să-ți cunoști bine dușmanul pentru a-l putea ține la distanță sau pentru a-l confrunta la nevoie. Poate că serviciile secrete autohtone au preluat inițiativa în această nouă încercare a Rusiei de recrutare de noi agenți de influență. Altădată, astfel de burse erau afișate inclusiv în cele mai bune facultăți din țară. În cel puțin patru centre universitare, inclusiv la Academia de Studii Economice din București, funcționa câte un Centru Cultural Rus, toate „suspendate” odată cu agresiunea din Ucraina.

Ministerul de Externe a cerut închiderea Casei Ruse abia la un an de la invazia din Ucraina, argumentând că instituția s-a transformat „într-un instrument de propagandă”, care a contribuit cu „atacuri hibride și dezinformare, prin trunchierea și manipularea premeditată a realității”. Diplomației române i-au trebuit ani de zile să observe ceea ce era evident. Acolo funcționa de fapt un fel de institut cultural al Rusiei, deschis în România la un an după ce Moscova a anexat Crimeea. În mod ciudat, România a acceptat funcționarea acestei Case Ruse, cu toate că la Moscova încă nu exista un Institut Cultural Român. Dar așa au fost mereu relațiile româno-ruse: asimetrice.

De la Regulamentele Organice încoace, românii au avut tendința să facă unele favoruri Rusiei. Uneori de teamă, alteori din lașitate. În 1991, când Ion Iliescu a semnat cu Mihail Gorbaciov tratatul bilateral în care România se angaja să nu intre în NATO, părea că țara vrea să rămână pe loc în aceeași relație de subordonare. Totuși, URSS a căzut, tratatul nu a mai fost ratificat, România a luat-o spre Vest, dar a continuat să păstreze legături de dependență.

În 2022, aritmetica arăta că marile companii cu acționariat majoritar rusesc din România aveau afaceri de 3 miliarde de euro, își subdeclarau profitul obținut din domenii care mergeau foarte bine: prelucrarea și distribuţia de produse petroliere, producţia de aluminiu şi ţevi. Aceste afaceri nu dispar, doar se transformă, fiindcă sancțiunile internaționale nu-i pot opri pe oligarhi să se infiltreze în lumea occidentală prin interpuși, cum s-a întâmplat recent chiar în SUA la una dintre marile reviste internaționale din domeniul afacerilor.

Există însă o penetrare de și mai mare anvergură în politica românească, potrivit rectorului Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA), Remus Pricopie, care a cerut formarea unei comisii parlamentare de investigare a influenṭelor politice ale Rusiei, mai ales în ceea ce privește AUR, care nu are „structuri serioase în teritoriu”: „un partid nu este o… nălucă. El are o arhitectură foarte clară de putere, o ierarhie care ajunge la cetățeni, până la nivel de comună sau sat. Știe cineva cine reprezintă AUR în Suceava, Dâmbovița, Sectorul 2, Cluj, Craiova sau Buzău? Poate cineva numi 10 reprezentanți ai acestui partid în Parlamentul României?”.

Mai mult, rectorul SNSPA crede că, dacă ancheta privind utilizarea resurselor financiare ale AUR s-ar extinde, „este foarte posibil ca și alte instituții ale statului, cu atribuții în domeniu, să constate că AUR utilizează resurse prin mecanisme complexe, netransparente” și „nu ar fi exclus să aflăm că România se află pe lista celor 20 de țări în care Rusia a <<investit>> peste 300 de milioane de dolari pentru a susține candidați și partide politice”, așa cum arată rapoartele Statelor Unite.

Coaliția PSD-PNL nu e interesată de acest subiect. Toată energia celor două partide e investită în pregătirea campaniilor electorale de anul viitor. Pericolul rusesc e ignorat sau lăsat în seama americanilor, fiindcă liderii României nu au propriile lor strategii de apărare, de politică externă sau de dezvoltare.