România se înarmează, dar tot fragilă rămâne în fața Rusiei?

Potrivit acordurilor semnate, Ministerul Apărării din România pune la dispoziție Baza Aeriană 86, facilitățile de instruire și tot ceea ce înseamnă găzduirea acestui Centru, Olanda trimite aeronavele F-16 necesare pregătirii iar compania Lockheed Martin asigură instructorii şi mentenanţa. 

La Fetești vor fi pregătiți piloții ucraineni, dar și militari din statele aliate și din țările aflate în parteneriat cu NATO. România s-a oferit să preia  pregătirea ucrainenilor, în interiorul unui proiect mai amplu de investiții strategice prin care liderii Armatei Române au propus și un plan de înzestrare foarte îndrăzneț.

Astfel, Congresul Statelor Unite tocmai a aprobat vânzarea către România a unui batalion de tancuri Abrams M1A2. Americanii au anunțat că ar fi vorba despre un contract care pentru cele 54 de tancuri depășește 2,5 miliarde de dolari, deși Parlamentul României a aprobat doar jumătate din această sumă. Lucrurile vor fi rezolvate în interiorul documentului comercial care urmează să fie semnat.

De pildă, Ministrul Apărării al Poloniei a semnat în aprilie anul trecut un contract pentru cumpărarea unui număr de 250 de tancuri de luptă americane Abrams, în versiunea lor modernizată, pentru o sumă totală de 4,74 miliarde de dolari, o afacere mult mai profitabilă decât a făcut România.

Între timp, americanii își regândesc strategiile de război, după ce au văzut că ucrainenii pot distruge cu o dronă de 400 de dolari un tanc de 2 milioane și că ambele părți se chinuiau cu manevrarea tancurilor masive. Așa că generalii americani au ajuns la concluzia că ar fi mai bine să abandoneze planurile de modernizare a tancurilor M1 Abrams și să treacă la o variantă mai nouă.

De fapt, Armata Statelor Unite va pune punct programului de îmbunătățire a tancului M1A2,  pe care l-a comandat România, și optează pentru o versiune nouă M1E3 Abrams adaptat pentru războaiele ce vor veni, dar care va intra curând în utilizarea armatei americane. 

Pentru România însă, tancurile Abrams, oricât de depășite le par strategilor de la Washington, reprezintă un obiectiv în sine, fiindcă unitățile militare autohtone încă mai au vechile tancuri sovietice. 

Bucureștiul are nevoie să-i țină pe americani cu orice preț aici, lângă Marea Neagră, fiindcă pericolul vine din zona pontică. Cumpărând arme americane și aducând companiile lor strategice în România, totul pare mai sigur. General Dynamics, compania care produce tancurile Abrams, operează deja în România un joint-venture prin care construiește în București transportoarele blindate Piranha 5, un vehicul de luptă pentru care turelele, tunurile, mitralierele și mortierele sunt făcute tot în România. Ambasadoarea Statelor Unite în România, Kathleen Kavalec a spus că tancurile Abrams pe care SUA le vinde României demonstrează „puterea şi vitalitatea" relaţiei bilaterale şi vor oferi ţării o „platformă modernă, fiabilă pentru descurajarea agresiunii şi apărarea graniţelor”. 

Fostul comandant al trupelor NATO din Europa, generalul Ben Hodges, cel care a vorbit cu ani de zile înainte de invazia rusă în Ucraina despre un război iminent la Marea Neagră, atrage atenția și acum că „riscul de extindere a conflictului dintre Ucraina și Rusia rămâne crescut, mai ales dacă autoritățile de la Kiev vor pierde războiul''. Generalul american a criticat infrastructura precară a României, explicând rolul important al drumurilor și căilor ferate în cazul în care Aliații ar trebui să trimită echipament militar spre granița răsăriteană a țării: „Trebuie să demonstrăm că ne putem mișca la fel de repede sau mai repede decât forțele ruse. Dacă rușii văd că ar putea ajunge la Focșani, să zicem, mai repede decât noi, atunci ar putea fi tentați să facă ceva”.

Menționarea Focșanilor de fostul comandant american nu e întâmplătoare, fiindcă NATO consideră că aici e unul dintre punctele vulnerabile ale frontierei sale Estice. Optimismul de anul trecut al generalului Ben Hodges e înlocuit tot mai mult de îngrijorarea că acest spațiu geografic rămâne fragil și insuficient pregătit în fața unui război care s-ar prelungi până la Gurile Dunării.