România are la Chișinău un mitropolit obosit de istorie

În Republica Moldova există două mitropolii, cea a Basarabiei, care este subordonată Patriarhiei Române, și Mitropolia Moldovei, majoritară, aflată sub Patriarhia Rusă. Profesorul Radu Preda este de părere că în ierarhia pro-moscovită din R. Moldova se află toate categoriile de răufăcători, „de la criminali la trișori la cărți”, ceea ce face ca „Sinodul de la București să pară unul de sfinți prin comparație”. În același timp, teologul român subliniază că Biserica Ortodoxă Română nu a făcut prea multe pentru biserica soră de dincolo de Prut și că „Mitropolia noastră, a Basarabiei, nu a oferit oportunități, mai degrabă a fost o mână moartă”.

DW: Mitropolia Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei Ruse, a respins ieri inițiativa lansată de un grup de preoți din Chișinău de a adera in corpore la Patriarhia Română. Cum interpretați această respingere, ce semnificație dați acestui rezultat?

Radu Preda - Se reașază cărțile de putere în perspectiva alegerilor parlamentare și prezidențiale și Mitropolia Moldovei, unde tronează mitropolitul Vladimir, face jocurile anti-europene ale Kremlinului. De altfel, toată agitația aceasta, în afară de faptul că a dislocat niște destine, niște biografii ale unor oameni teferi la minte, dar care n-au putut să mimeze că sunt cu rușii, așa că au fost scoși din sistem, deci cu excepția acestor epurări și reașezări, Vladimir rămâne garantul cursului prorusesc al ortodoxiei din R. Moldova. În schimb, România e prea slabă în fața acestei strategii. Ortodoxia pe filieră rusească nu se poate pune în rânduială decât la nivel statal. Sună deranjant, teologic vorbind, dar aceasta este realitatea: ortodoxia e în coada statului, este zorzonul de care puterea seculară, barbară, la limita legalității în cazul Republicii Moldova, dar nu numai, se afișează cu această podoabă. Mitropolitul Vladimir al Mitropoliei Moldovei, cea subordonată Moscovei, face aceleași jocuri ca întotdeauna iar noi românii suntem inocenții care credeam că se va întâmpla ceva bun. Dar nu se va întâmpla, pentru că nu merităm, de vreme ce 30 de ani nu am făcut absolut nimic coerent și constant în relație cu R. Moldova din perspectivă bisericească și culturală. 

DW: Votul acesta vine după alegerile locale, în care forțele pro-europene au pierdut în toate marile orașe și nu numai, de aceea pare să fie un avertisment în plus în direcția pe care poate să o ia R. Moldova.

Radu Preda - Exact, trebuie să legăm agendele și să vedem legătura dintre summit-ul comunității politice, care a fost o mare lovitură de imagine pentru R. Moldova și care apoi a primit niște replici: de pildă, Partidul lui Șor, condamnat și scos din joc, a câștigat niște primării importante, primarul prorus de la Chișinău a câștigat din primul tur și vedem că și Biserica se repoziționează: preoții Mitropoliei Moldovei nu pot spune că țin cu rușii, dar spun că țin cu mitropolitul Vladimir, adică tot cu rușii. A venit vremea să fim și noi ceva mai isteți la București pentru a înțelege că e rândul nostru să mutăm pe tabla de șah, dacă nu o facem, să nu ne mirăm că rezultatele nu mai depind de noi. 

DW: Cum vi s-au părut presiunile făcute de unii preoți din Mitropolia Moldovei, care e subordonată Patriarhiei Moscovei, pentru aderarea la Patriarhia Română?

Radu Preda – Este vorba despre un fel de oportunism salvator pentru unii, în condițiile prelungirii războiului din Ucraina, care face valuri și în Republica Moldova, în privința apartenenței la Biserica Ortodoxă Rusă. Pe de altă parte, sunt tot felul de socoteli nerezolvate între diferite grupări ale mitropoliei moscovite de la Chișinău, care în acest fel și-au plătit niște datorii. Pe urmă, cine-și imaginează că victima și călăul pot fi puse în aceeași teacă. Mitropolia Moldovei, ca instituție, n-a făcut decât să spurce în ultimii 30 de ani tot ceea ce este românesc, deși sunt acolo și oameni cu multe calități intelectuale și spirituale. În ierarhia pro-moscovită din R. Moldova ai toate categoriile, de la criminali la trișori la cărți, ceea ce face ca Sinodul de la București să pară unul de sfinți prin comparație. Infracționalitatea unui stat fără de lege, cum a fost și încă mai este R. Moldova, combinată cu o ortodoxie folosită ca panaceu și paravan: o combinație umană între păcat și virtute, care-l face pe Dostoievski să pară un autor de fapte minore.

DW: Credeți că întreaga punere în scenă a ideii de trecere a mitropoliei pro-moscovite spre Patriarhia Română a fost o parodie?

Radu Preda – Nu, n-aș zice așa, e poate o testare sau cum să încerci marea cu degetul, dar într-adevăr sunt multe elemente de butaforie. Apoi, ce-a făcut România pentru R. Moldova și pentru credincioșii de acolo? N-am avut nicio strategie. Sigur, am dat burse și am avut sute sau chiar mii de studenți basarabeni la facultățile de teologie din România, eu însumi am avut zeci de studenți din Basarabia și majoritatea covârșitoare s-au dus la Mitropolitul Vladimir, cel aflat în slujba Moscovei. Trebuie spus, însă, că Mitropolia Moldovei, care este pro-moscovită, câștigă dintr-un singur motiv: după preluarea Basarabiei de către puterea sovietică, atunci când am cedat-o noi fără să tragem niciun foc de armă, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, toate bisericile cu bunurile lor au intrat automat în proprietatea statului moldovean și așa au rămas și după obținerea independenței. În momentul în care Mitropolia Basarabiei de sub jurisdicția Patriarhiei Române a câștigat procesul la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) impunându-se ca actor religios legal pe scena moldovenească, în acea vreme guvernarea de atunci, din perioada Voronin, a făcut un contract de concesiune pe 50 de ani a acestor biserici, care sunt aproape 1000, în favoarea Mitropoliei lui Vladimir, adică a celei pro-moscovite. În această situație, în care mulți preoți ar vrea să fie cu trup și suflet de partea identității românești, sunt obligați să accepte situația umilitoare să slujească la alt stăpân, care e evident anti-român, fiindcă altfel și-ar pierde și comunitatea, și lăcașul de cult. E o problemă clară legată de raportul dintre găini și coteț: cine are cotețul, are și găinile, nu vreau să jignesc, ci doar să se înțeleagă. Vladimir are cele mai multe cotețe din R. Moldova și atunci crescătorii de găini, adică păstorii ce să facă, să piardă cotețele și odată cu ele și găinile? De aceea mitropolitul pro-rus s-a bucurat de o loialitate funcțională. Fiindcă dacă ești preot trebuie să ai un loc unde să slujești și Mitropolia noastră, a Basarabiei, nu a oferit astfel de oportunități, mai degrabă a fost o mână moartă acolo.

DW: Există unele informații care sugerează că mișcarea de trecere a Mitropoliei Moldovei la Patriarhia Română ar fi parte a unor presiuni politice exercitate de București. Ce-ar avea de câștigat România, câtă vreme, cum spuneți, lucrurile dincolo de Prut nu sunt deloc clare?

Radu Preda - Nu prea ar avea nimic de câștigat. Și nici nu cred că sunt presiuni. România nu e în stare să facă presiuni niciunde și are cea mai proastă diplomație din UE și NATO. Pe urmă, Biserica nu-și permite să facă mișcări unilaterale, totuși, Patriarhul Daniel e un om rațional, care știe bine sistemul, e produsul sistemului până la urmă. România nu face nicio presiune, sunt convins de acest lucru. Aici e o diversiune care vine pe un fundal real de percepție populară despre ceea ce se întâmplă în Ucraina și care ilustrează ceea ce spuneam când predam la Viena: atunci când cade Gazprom, cade și Biserica Ortodoxă Rusă, n-am zis că se va prăbuși odată cu Putin. Atunci când cade elementul de șantaj economico-politic la nivel global, cade și imperialismul eclesial și vedem că exact așa se întâmplă. Până acum rușii au înghețat toate conflictele, teritoriale, culturale, dar și bisericești. Dogoarea războiului din Ucraina le-a dezghețat și e limpede că trebuie rezolvate. Situația aceasta schizofrenică în care există două ierarhii paralele la Chișinău, una pro-moscovită (Mitropolia Moldovei) și alta pro-bucureșteană (Mitropolia Basarabiei), nu poate continua, în condițiile în care și statul moldovean se află la o răscruce dată de aderarea posibilă la UE.

DW: Deci, dacă pornim de la ipoteza Dvs că Gazprom a căzut, e posibil ca Biserica Ortodoxă Română să poată să preia, să poată să-i aducă alături de ea pe ortodocșii din R. Moldova?

Radu Preda – Termenul acesta de preluare e un termen foarte impropriu. Noi nu putem prelua, am făcut această experiență cu Biserica Greco-Catolică din România și nu cred că ar trebui să o reluăm cu Biserica pro-moscovită în R. Moldova. Ideal ar fi să redăm acestei țări de peste Prut o anumită substanță identitară, care, sigur, e un amestec între credință și naționalitate. Și aici ne lovim de limitele, la o adică binecuvântate, ale alianței dintre credință și etnicitate. E un examen și pentru noi, fiindcă nu tot ceea ce e ortodox e și românesc și nici tot ceea ce e românesc e și ortodox. 

DW: Tehnic vorbind, care ar fi etapele posibile ale trecerii Mitropoliei Moldovei, actualmente pro-moscovite, în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române?

Radu Preda - Mitropolia Moldovei e mitropolia ocupantului, eu pun problema din perspectiva Mitropoliei Basarabiei, adică a noastră, a Patriarhiei Române, de aceea noi trebuie să mergem mai departe cu procesul care se află într-un stadiu destul de avansat la Curtea Supremă de la Chișinău în care contestăm concesionarea aceasta discriminatorie a lăcașurilor de cult doar către o Mitropolie, respectiv cea a lui Vladimir, care este sub jurisdicția Moscovei. Acesta e primul pas, al doilea este să creăm alternative reale, adică școli reale, comunități reale, ceea ce înseamnă multă muncă pastorală. Nu să speculăm slăbiciunea emoțională în contextul ucrainean. Pe scurt, trebuie să ne punem pe muncă, exact ceea ce n-am făcut în ultimii 30 de ani. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar am impresia că noi la Chișinău avem un mitropolit obosit de istorie, a fost născut obosit și această slăbiciune mă scoate din minți, dar nu pentru că aș fi un naționalist, ci din perspectiva realismului. Realist vorbind, nu poate fi abandonată o țară care a luptat eroic pentru limba română, chiar înainte de a cădea comunismul la noi, o țară care a suportat toate crimele posibile, de la deportări la înfometări, supusă unei inginerii sociale de amestec multietnic și care este minusculă, are doar trei județe. Este vorba despre un realism teologic cu consecințe  practice, dar nu poate fi făcută o politică eficientă dacă România nu are oameni competenți la Chișinău.

DW: Dacă va exista un câștig de cauză de partea ortodocșilor români la Curtea Supremă din Chișinău, cât timp credeți că va dura punerea în practică a verdictului?

Radu Preda - Greu de spus, pentru că mafia pro-rusească, nu doar rusofonă, e largă și adânc înfiptă, adică de la politica locală, de la polițist și primar în sus și în jos. În plus, acest proces s-ar putea amesteca și cu procesul electoral care va urma. Apoi, să nu subestimăm deloc forța de manipulare a FSB, a fostului KGB, care are suficiente instrumente de manipulare. Nu știm în cât timp, dar e cert că se va întâmpla ceva, dar nu neapărat ceva bun.

DW: Pe scurt, nu sunteți prea optimist nici în cazul câștigării procesului.

Radu Preda - Nu aș vrea să creez așteptări, fiindcă nu se poate schimba în trei ani, trei luni sau trei săptămâni ceea ce noi n-am gândit și făcut în trei decenii. Pe de altă parte, rămâne valabilă vorba românului că nu aduce anul ce aduce ceasul. Trăim deci într-o nebuloasă a contextului în care ne aflăm. Să nu uităm că anotimpul noroios, cum se mai numește în rusește toamna și care-l prefațează pe cel geros, vine și peste R. Moldova. Să vedem ce urmează. În orice caz, România nu vrea să destabilizeze R. Moldova, ci vrea să o ajute, chiar dacă nu are cei mai străluciți oameni la fața locului, dimpotrivă are tot felul de nepricepuți, dar are totuși o oarecare formă de corectitudine: în orice caz, dacă nu o poate ajuta, cu siguranță nu o va încurca.

DW: Dacă toți clericii pro-ruși din R. Moldova ar intra în rândurile Bisericii Ortodoxe Române, n-ar exista riscuri?

Radu Preda – Da, nu știm dacă de fapt câștigul n-ar fi, de fapt, o pagubă. Spun mereu terminați cu  „Basarabia e România”, fiindcă nu e, e o altă țară, cu un specific pe care noi nu-l cunoaștem, pentru că noi ne raportăm mitologic la Moldova. Nu ne putem întoarce în interbelic, pentru că nici România nu e aceeași. Trebuie să terminăm cu mitologiile și populismele. E adevărat că sângele apă nu se face, dar avem hărți diferite și nu ai cum să câștigi un război cu istoria, nu ai cum să promovezi binele, dacă nu iei în serios argumentele răului.