Reînvie materialismul-dialectic?

De multe ori argumentația, prin natura ei, prin felul în care este condusă, face mult rău unei idei. La fel s-a întâmplat cu reforma sănătății propusă de președintele Traian Băsescu și cu polemica inițiată împotriva lui Raed Arafat, care trece cu siguranță, în ochii opiniei publice românești, drept un erou al sistemului sanitar.

Dar poate nici o afirmație a președintelui nu a fost mai greșit concepută decât cea de miercuri seară, cînd a căutat să minimalizeze meritele lui Arafat: ”SMURD", a spus Președintele Traian Băsescu, "n-a fost creat de un om, abordarea din ultimele zile este deplasată. Statul român a făcut eforturi uriaşe pentru dotarea SMURD-ului şi a Ambulanţei. SMURD este un sistem creat de statul român, care poate fi condus de un om sau de altul. Nu a venit niciun personaj din ţara asta cu banii în buzunar”.

Dar nu atât încercarea de a minimaliza meritele unui om foarte prețuit și admirat a picat prost, ci mai ales felul cum a făcut-o. Afirmând că SMURD este un sistem creat de statul român, președintele spune un lucru adevărat în termeni administrativi. Au existat, indiscutabil, decizii politice urmate de finanțări precise și de efortul colectiv al multor oameni și instituții.

Dar ce se afla la orginea lor? Ce anume a pus sistemul în mișcare, ce i-a dar curaj și i-a orientat eforturile? Care este ideea care a guvernat această nouă construcție, una din rarele reușite ale administrație românești? În fine, care a fost modelul? E ușor de răspuns. Noul sistem integrat al intervențiilor de urgență a pornit de la o reușită remarcabilă, cu totul privată și creată inițial în pofida statului și a indolenței sale, care a provocat tragedii nenumărate.

Raed Arafat a fost inima și creierul sistemului SMURD, el fiind în mod cert si axa noii construcții realizate de astă dată în cadrul administrației de stat. La punerea în funcțiune a noului sistem au contribuit, bineînțeles, mulți oameni, al căror devotament nu trebuie să fie nici el subestimat, dar impulsul dintâi s-a aflat în conștiința și voința unei persoane, de altfel unanim recunoscute. Cu alte cuvinte, "omul sfințește locul”, după cum spune atât de bine gândirea tradițională

Iată, așadar, că, negând importanța rolului pe care l-a jucat Raed Arafat, președintele Traian Băsescu a negat valoarea talentului personal, a devotamentului și inteligenței, care pun de fiecare dată în mișcare materia inertă. Președintele a făcut, fără să-și dea seama, o eroare uriașă pentru un politician care a condamnat materialismul dialectic și comunismul. Spunând că banii și mecanismele impersonale ale societății (statul) sunt mai importante decât persoana vie și creatoare, Președintele a reluat gândirea vechiului regim care strivea persoana, o despuia de toate meritele sale, aribuindu-le apoi unei colectivități omogene și amorfe.

Spunând iarăși că SMURD, odată creat, ar putea fi condus de oricine altcineva, președintele a dat prioritate mecanismelor impersonale care ar prevala asupra talentului și devotamentului personal. Ce-i drept, președintele nu a spus că meritul pentru crearea SMURD revine întregului popor, așa cum ar fi spus un propagandist el epocii comuniste, dar sensul gândiri este același.

Cu toate acestea nu am putea pretinde că Președintele a spus și gândit aceste lucuri în mod pe deplin conștient. El, așa cum avem toate motivele să presupunem, a căutat la repezeală niște argumente cu care să-și minimalizeze rivalul și a preluat un limbaj care îi era într-o oarecare măsură la îndemână.

E foarte important însă să arătăm ce surse are acest limbaj, care îi sunt presupozițiile și contextul originar, căci altfel viața publică riscă să fie mereu infestată de aceste camuflate relicve ale unor doctrine totalitare.

Autor: Horațiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Petre M. Iancu