Reziliența moldovenilor, tancurile rusești, miza pe România

Asta în timp ce se confruntă, la Est, cu un conflict separatist nestins întreținut de Rusia. În fiecare an, pe 2 septembrie, cu ocazia așa-zisei „zile a republicii”, administrația separatistă pro-rusă de la Tiraspol își plimbă tancurile, blindatele, tunurile și aruncătoarele de proiectile „Katiușa” pe străzi, la paradă. Capii regimului separatist se laudă în presa din regiune că ceea ce numesc ei „armata transnistreană”, ajutată de militarii ruși dislocați acolo, ar putea ajunge la Prut în 24 de ore, practic fără a întâmpina vreo rezistență. În fiecare an, vara, tancurile separatiștilor din Transnistria forțează Nistrul în cadrul unor exerciții militare desfășurate în comun cu militarii ruși. În cadrul acestor exerciții, forțele separatiste mimează o ofensivă asupra Chișinăului.

Tensiunile de la hotarul ruso-ucrainean și mesajele alarmiste ale Occidentului au generat discuții și la Chișinău despre cât de vulnerabilă și nepregătită este Moldova în fața unei eventuale agresiuni rusești. Zeci de ani, guvernările de la Chișinău au ignorat necesitățile armatei, alocându-i doar 0,2-0,3 la sută din PIB – bani suficienți doar pentru alimentația modestă a soldaților.

Nimeni nu ar putea ajuta Moldova în eventualitatea unui conflict armat, pentru că este stat neutru, ceea ce înseamnă că nu poate miza decât pe forțele proprii. Cei care au pus temelia tânărului stat independent au crezut naiv că neutralitatea va izbăvi Moldova de trupe rusești. Deputații primului Parlament al Moldovei independente spun că logica proclamării neutralității țării a fost de a determina astfel Rusia să-și retragă militarii și depozitele uriașe de armament de pe teritoriul Republicii Moldova. Doar că, de 30 de ani, Rusia sfidează acest statut de neutralitate, menținându-și trupele în stânga Nistrului și întărind militar așa-numita Transnistrie. În paralel, Rusia cere marilor puteri garanții suplimentare în privința statutului de neutralitate al Moldovei.

Costul neutralității pentru moldoveni

Un sondaj jurnalistic realizat pe stradă, cu oamenii din Chișinău, pe 16 februarie, zi în care Occidentul anticipa invadarea Ucrainei de către Rusia, ne arată o populație calmă și bine informată. Unii moldoveni văd Ucraina ca pe un scut puternic în fața Rusiei. Alții spun că Moldova oricum nu ar conta în cazul unei invazii a Rusiei, deoarece are o armată slabă. Aceștia se află într-o stare de așteptare a rușilor, pentru că, spun ei, „în fața rușilor nu poate sta nimeni”. O altă parte a populației își vede scăparea peste Prut. Acești oameni și-au redobândit din timp cetățenia română și acte de identitate românești. Tot ei se gândesc totuși că România, membră a NATO, „se va bate cu Rusia pentru Moldova”, dar nu-și imaginează cum s-ar întâmpla asta la modul practic. Unii experți militari de la București spun că un astfel de „ajutor frățesc pentru Basarabia” nici nu ar fi posibil, inclusiv pentru că România e membru NATO (iar un stat-membru nu poate să se angajeze în acțiuni de securitate dincolo de spațiul NATO) iar Moldova e stat neutru. Altfel spus, Republica Moldova nu ar putea face față unei agresiuni externe iar România nu-i poate acorda sprijin militar, deoarece nu există niciun cadru juridic în acest sens.

„În cazul în care Rusia atacă Ucraina și se oprește la Prut, nu o să ne ajute nimeni. Nicio țară NATO nu va veni să lupte pe teritoriul Republicii Moldova”, consideră ex-ministrul moldovean al Apărării, Anatol Șalaru.

În timpul agresiunii militare rusești din 2014 asupra Ucrainei, inclusiv oficiali NATO au spus foarte clar că în cazul unui atac al Federației Ruse asupra Republicii Moldova, Alianța nu se va implica în acțiuni militare. Totuși, în contextul regional foarte complicat, Moldova are nevoie să-și asigure cumva securitatea, susține un alt ex-ministru al Apărării al Republicii Moldova, Viorel Cibotaru. În acest sens, el a lansat ideea încheierii unui „acord de apărare mutuală între Republica Moldova și România”. „Există un asemenea acord între membrul NATO Turcia și Azerbaidjan. (...) Pe mine mai puțin mă interesează cum trebuie făcut. Dacă este o problemă teoretică, legislativă - hai să o rezolvăm, pentru că noi trebuie să avem o garanție în plus a securității cetățeanului Republicii Moldova”, susține Cibotaru.

Potrivit lui, „Republica Moldova nu are absolut nimic cu neutralitatea - nici cu cultura neutralității, nici cu comportamentul unui stat neutru clasic, cum ar fi Elveția. În Republica Moldova neutralitatea este înțeleasă într-o cheie specifică - se impune o înțelegere univocă, susținută și formulată de Rusia, în viziunea căreia Moldova poate să nu-și dezvolte relațiile cu Federația Rusă, dar în nici un caz nu trebuie să-și dezvolte relațiile cu Alianța Nord-Atlantică și cu UE”.

Pe de altă parte, Rusia și forțele separatiste pro-ruse din regiunea transnistreană, dar și unii politicieni de stânga de la Chișinău urmăresc atent și exagerează cu rea intenție acțiunile care au loc în cadrul parteneriatului dintre Republica Moldova și NATO și nu ratează nicio ocazie să reamintească despre prevederea din Constituție vizând neutralitatea. Când, în septembrie 2021, pe aeroportul din Chișinău a aterizat un avion militar american, care a adus în Moldova echipament militar în valoare de 5 milioane de dolari, Tiraspolul s-a agitat, Rusia a condamnat gestul iar la scurt timp și socialiștii pro-ruși de la Chișinău (expulzați de la putere în 2021) s-au afișat într-o conferință de presă în cadrul căreia s-au răstit la actuala guvernare, spunând că ei „nu vor permite atragerea Moldovei în NATO”.

Iar șeful grupării separatiste de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a îndrăznit chiar să amenințe Chișinăul că „orice colaborare a Moldovei cu NATO va duce la escaladare”. Acesta s-a arătat deranjat de faptul că Parlamentul de la Chișinău a declarat anul 2022 „an al recunoștinței față de veteranii de război, participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței teritoriale din 1992”. În încercarea de a ostiliza populația din stânga Nistrului, Krasnoselski a spus că asta înseamnă că „în Republica Moldova încă este vie dorința de a ucide”.

Politica de a nu irita Rusia... pentru a trece iarna

Pe fundalul fierbinte al evenimentelor de la granița moldo-rusă, autoritățile de la Chișinău au încercat să nu irite Rusia, chiar dacă, pe intern, au fost dur criticate pentru faptul că au tolerat gesturi total inamicale ale unor oficiali ruși, atât pe linie diplomatică, politică, cât și energetică, în special în timpul crizei gazelor. Deși, în august 2021, la summitul de lansare a Platformei Crimeea, președintele Maia Sandu a spus tranșant că „Crimeea este Ucraina” iar Republica Moldova trebuie să se rupă de trecut și să adere la Uniunea Europeană, în timpul tensiunilor ruso-ucrainene care au urmat, Chișinăul a fost mai puțin vocal în raport cu abuzurile Rusiei în regiune, chiar dacă s-a aflat în contact permanent și a discutat scenarii posibile cu partenerii occidentali. În paralel, în plan intern, pentru a câștiga timp și a trece iarna, autoritățile de la Chișinău au tolerat mai multe acțiuni care au ajutat inclusiv regimul de la Tiraspol să supraviețiască economic, deși Chișinăul are suficiente pârghii ca, în cooperare cu Ucraina, să astupe acea „gaură neagră” ce alimentează separatismul.

Autoritățile pro-europene de la Chișinău au nevoie de timp pentru a construi linia electrică aerienă de 400 kV Vulcănești – Chișinău, care va face ca Moldova să nu mai fie dependentă energetic de Centrala de la Cuciurgan, gestionată de regimul separatist. Un contract în acest sens a fost semnat cu o companie indiană în noiembrie 2021, urmând ca proiectul să fie finalizat în mandatul actualului guvern. De asemenea, Chișinăul are nevoie de timp pentru a scăpa de șantajul „Gazprom”, prin depozitarea, în anii următori, a unor volume de gaze în țările vecine. Până acum, fostele guvernări și-au vândut loialitatea față de Rusia contra gaz ieftin, fără a construi conexiuni strategice pe termen lung.