Revoluţionarii sârbi "pregătesc" alegerile din Belarus

„Centrul pentru rezistenţă non-violentă“- acesta este numele modest pe care îl poartă centrala internaţională a revoluţionarilor de profesie din Belgrad. Printre obiectivele centrului se află pregătirea grupurilor democratice din Belgrad şi susţinerea structurilor democratice din Serbia. Dar, serviciile angajaţilor centrului sunt oferite în întreaga lume: ei au de oferit experienţă şi sunt foştii activişti ai grupului sârb de rezistenţă “Otpor”, care l-au înlăturat pe Slobodan Miloşevici de la putere.

Asta i-a impresionat pe mulţi, iar sârbii i-au pregătit ulterior pe membrii grupurilor de rezistenţă “Kmara” în Georgia şi pe demonstranţii revoluţiei portocalii din Ucraina. Noul câmp de lucru al membrilor Otpor este acum Belarus –unde deja se ţin cursuri regulate- partenerul din această ţară fiind gruparea de opoziţie ZBUR. Unii dintre aşa-zişii „traineri“ în revoluţii au fost preveniţi încă de la intrarea în ţară, că sfaturile sârbilor nu se potrivesc cu realităţile Belarusului, din cauza regimului dictatorial al preşedintelui Alexander Lukaşenko.

Sârbii accentuează însă întotdeauna, că îndeamnă doar la rezistenţă non-violentă şi strict democratică. Inima şi creierul „centrului pentru rezistenţă non-violentă”, spune mândru că OTPOR a inventat o nouă metodă non-violentă de luptă politică. Această metodă funcţionează cu programe clare şi organizaţii bine închegate- dar fără ca acestea să aibă un leader. Astfel, conducerea ţării nu poate decapita rezistenţa prin arestarea sau uciderea leaderului.

Scenariul este meru acelaşi: în timpul alegerilor, de exemplu în Belarus anul viitor, opoziţia se strânge în jurul unui candidat.

Un simbol comun, cum este culoarea portocalie în Ucraina, un simbol cum a fost pumnul în Belgrad creează o identitate şi măresc eficienţa demersului respectiv. Falsificarea alegerilor este denunţată, iar în final, o mulţime furioasă se plasează în faţa clădirilor Parlamentului sau Guvernului şi forţează marşuri ale opoziţiei.

Astfel de imagini păuteau fi văzute în octombrie 2000 la Belgrad, apoi în capitala Georgiei, Tbilisi, recent în Ucraina la Kiev şi probabil, anul viitor în Belarus.

Sinisa Sikman explică ce se întâmplă în faza pregătitoare a acţiunii: “Pur şi simplu ţinem cursuri pregătitoare pentru organizatorii campaniilor civice şi prezentăm tehnici de rezistenţă non-violentă”.

Otpor înseamnă rezistenţă, iar această organizaţie a fost la vremea lui Miloşevici un grup multicolor, în care se implicau aproape toţi tinerii studenţi. Între timp, organizaţia a devenit foarte profesionistă.

Presa sârbă lansează meru întrebarea, cine plăteşte toate acestea şi dacă a fost într-adevăr o coincidenţă faptul că scopurile americanilor au coincis cu cele ale activiştilor sârbi. Foşii membrii ai OTPOR au spus ulterior că speculaţiile, potrivit cărora ar fi luat bani de la CIA sau de la alte instituţii din Statele Unite ar fi un nonsens.

Ei mai susţin că se implică în ţări în care drepturile omului, democraţia şi libertatea presei sunt îngrădite, iar acest angajament democratic nu poate fi oprit doar pentru că Statele Unite susţin frecvent aceleaşi valori. Este vorba despre apărarea principiilor democratice, adaugă reprezentanţii OTPOR.