Refugiați și migrație: politica de azil a UE în fundătură?

Ce fac Germania și Europa pentru a-i ajuta pe oamenii obligați să se refugieze? "O contribuție importantă", spune expertul în migrație Franck Düvell de la Universitatea Osnabrück, făcând trimitere la cei peste un milion de refugiați primiți de UE în 2023. În pofida acestei laude, cercetătorul nu este mulțumit de bilanțul total al politicii europene privind refugiații și migrația. Este valabil și pentru ceilalți care prezintă alături de el la Berlin "Raportul global privind refugiații 2024" ("Report Globale Flucht 2024").

"Actualele dezbateri privind refugiații se concentrează pe metodele de ținere la distanță a acestora", critică Düvell compromisul convenit recent de țările UE, după ani întregi de dispute, referitor la politica privind refugiații. Nu va exista o împărțire solidară a refugiaților între statele membre, accentul se pune pe mai departe pe frontierele externe ale blocului comunitar.

Un simbol al suferințelor îndurate de refugiați: tabăra Moria de pe insula Lesbos din Grecia

Un simbol al eșecului politicii europene privind refugiații este tabăra de refugiați Moria de pe insula elenă Lesbos, planificată inițial pentru 2800 de persoane. În cele mai negre momente ale sale, centrul a găzduit nu mai puțin de 20.000 de persoane - bărbați, femei și copii. În condiții igienico-sanitare catastrofale.

Düvell este de acord că trebuie evitate astfel de situații, dar crede că lucrurile stau foarte prost și în alte tabere de refugiați. El vorbește de "condiții groaznice": containere metalice plasate în plin soare, garduri de sârmă ghimpată, aparate de aer condiționat defecte. Pronosticul său: "Vom avea în curând foarte multe situații precum cea de la Moria."

Și Petra Bendel de la Universitatea Erlangen-Nürnberg se teme că imaginile cu centre de refugiați suprapline și cu condiții inumane de trai, mai ales pentru copii și familii, s-ar putea repeta. Experta este sceptică cu privire la îmbunătățirea condițiilor în centrele de primire pentru refugiați, de la granițele externe ale UE.

"Europa devine tot mai dependentă de despoți"

Düvell este și el sceptic și consideră foarte problematice acordurile de preluare a refugiaților încheiate cu state terțe. După principiul: "Să nu rămână la noi, așa că mai bine să meargă în Ruanda sau Tunisia  sau Albania."

În plus, tratatele încheiate cu țări cu regimuri autoritare ar submina procesele de democratizare din acestea: "Europa devine tot mai dependentă de despoți." În Marea Britanie, cea mai înaltă instanță a declarat ilegal acordul încheiat în 2023 cu Ruanda.

Experții sunt îngrijorați și cu privire la soarta refugiaților de război din Ucraina. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei vecine a generat cel mai mare val de refugiați de după Al Doilea Război Mondial, arată Franck Düvell. Dar se poate și mai rău: "Trebuie să ne așteptăm în Vest la alte milioane de refugiați ucraineni, dacă Rusia intensifică războiul sau chiar îl câștigă."

Laude pentru tratarea refugiaților din Ucraina

Primirea de aproximativ un milion de refugiați ucraineni în Germania a fost o reușită, mai ales din două motive: deoarece guvernul federal a renunțat la o cazare centralizată a acestora în centre speciale și datorită sprijinului masiv din partea societății civile. "Altfel, sistemul de primire s-ar fi prăbușit deja la începutul lui 2022", presupune Düvell.

Și UE ar fi reacționat rapid și ar fi creat un cadru de siguranță pentru refugiații de război din Ucraina. Aceștia au primit însă drept de ședere doar temporar, care va expira în 2025. Düvell cere elaborarea rapidă a unei perspective de prelungire a dreptului de ședere: "Altfel vom avea o problemă uriașă în UE în curând."

Orientul Apropiat: fugă fără sfârșit din calea războaielor

O problemă nerezolvată de decenii este cea din Orientul Apropiat, acutizată de atacurile teroriste ale Hamas asupra Israelului la 7 octombrie 2023 și de războiul din Fâșia Gaza care a urmat. Düvell privește înapoi până în 1948, când a fost fondat statul Israel. Acesta ar fi fost în mare parte rezultatul refugierii, spune cercetătorul.

Diferitele mișcări de refugiere au început după preluarea puterii de către naziști în Germania în 1933. Evreii și-au pierdut sistematic drepturile iar șase milioane dintre ei au fost uciși în Holocaust. Düvell amintește și de fuga a numeroși evrei din fostele republici sovietice, după prăbușirea URSS, în 1991, din Rusia de azi și din țările arabe.

"Nu pot părăsi Fâșia Gaza"

Pe de altă parte, ar exista peste 1,5 milioane de persoane strămutate în Fâșia Gaza. Düvell îi numește refugiați care nu se pot refugia: "Acești oameni nu pot părăsi Fâșia Gaza: nici în Israel, nici în Egipt." "Egiptul și alte state arabe sunt parte a acestei probleme", spune expertul despre situația aparent fără speranță a acestor oameni.

Benjamin Etzold de la Bonn International Centre for Conflict Studies (bicc) vorbește în cazul palestinienilor din Fâșia Gaza despre "cel mai rău scenariu posibil". Așa ceva se întâmplă atunci când drepturile oamenilor sunt încălcate timp îndelungat. "Politica de acolo generează apatrizi, persoane fără acte, nici copiii refugiaților nu primesc acte de identitate."

Lipsesc inițiativele pentru soluții globale

În Gaza se pot vedea consecințelor unei politici greșite față de refugiați timp de decenii, spune Etzold. "La fel în Pakistan cu refugiații afgani, care trăiesc acolo de 40 de ani într-o situație foarte precară și care nu au acces la drepturi sau încetățenire."

Cercetătorul din Bonn așteaptă o implicare mai mare a UE și a guvernului german. Etzold critică faptul că politicienii europeni se concentrează mai ales pe reducerea accesului refugiaților spre Europa. "În cazul Pactului pentru Migrație și Azil, văd foarte, foarte puține inițiative pentru soluții globale."