"Moldova a devenit a doua noastră patrie"

De la începutul războiului în Ucraina, milioane de ucraineni, în special, femei și copiii și-au părăsit casele și au pornit în lumea mare în căutarea unei vieți în siguranță. Circa 1 milion dintre aceștia au traversat Republica Moldova, iar alte 100 de mii de refugiați au decis să rămână aici. De un an viețile acestor oameni s-au schimbat radical. Istoriile lor sunt diferite, dar pe toți îi unește o singură dorință – să înceteze războiul și să se întoarcă acasă. Anul trecut, DW a realizat un reportaj despre o familie de refugiați ucraineni, care a venit în Republica Moldova din regiunea Odessa, iar acum la un an de război am vizitat-o  din nou pentru a afla cum s-a adaptat, cum este ajutată și ce planuri își face.

Moldova m-a primit cu brațele deschise

Duminică dimineața ne pornim spre satul Mitoc, o localitate situată la 50 de kilometri de Chișinău. De la începutul războiului aici și-a găsit adăpost Oxana, o refugiată ucraineancă, care împreună cu familia sa a venit din regiunea Odessa. „Bună ziua”, ne salută Oxana în română, deschizându-ne larg poarta. După un an de ședere în Moldova ea stăpânește deja limba română, la nivel elementar. Ne invită în casă. E mică și nefinisată pe interior, în doar trei odăi trăiesc șapte oameni, printre care fiica de opt ani a Oxanei și doi nepoței de la fata mai mare. Ea zice că se simte confortabil și că toți se înțeleg de minune. De obicei, familia își petrece duminicile împreună.

„Anul a trecut relativ repede și a fost destul de bun. M-am angajat la o fabrică de textile, iar fiica a mers în acest an în clasa întâia. La început nu mă simțeam bine la fabrică, deoarece în Ucraina eu am lucrat în sfera culturii – am fost directoarea Casei de cultură din satul Pșoneanove, regiunea Odessa. Mi se plătește per cantitate produsă. De exemplu, în ianuarie am primit 4600 lei (circa 230 euro n.r.). Ne ajunge deoarece avem unde trăi și nu trebuie să închiriem locuință. Într-un cuvânt – încercăm să ducem aici o viață normală”, ne spune Oxana.

Ceainicul dă de știre că apa a fiert și în câteva clipe cei mici deja suflau în aroma ceaiului turnat în cănuțele din fața lor. Oxana e calmă și mult mai împăcată decât atunci când am cunoscut-o, la începutul războiului. Ea discută cu Mariana, gazda casei, despre meniul pentru cina de deseară. Zice că se descurcă și nu duce lipsă de nimic.

„Am fost primită bine în colectivul de la fabrică și nimeni nu vorbește de rău de ucraineni. Ba chiar ne compătimesc. Doar prețurile sunt mari. Au crescut foarte mult după război. Medicamentele în Moldova anul trecut erau mai ieftine, dar acum sunt de trei ori mai scumpe. Ne ajută mult Ina Negruță, o voluntară din Orhei, care ne dă pachete cu cele necesare. Mai primim ajutor și din partea unor culte religioase, care ne dau fie produse alimentare, fie haine. Avem și un asistent social, care ne cheamă atunci când vin ajutoare. De asemenea, UNICEF de dă un ajutor bănesc. În perioada de iarnă am primit câte 700 de lei lunar (circa 35 euro n.r.) per familie pentru încălzire”, ne spune ucraineanca.

A fost acasă doar de două ori

De la începutul războiului Oxana a mers de două ori în satul natal ca să-și vadă casa. Din fericire, casa ei n-a fost bombardată și a rămas întreagă. În sat a fost instalat un sistem anti-aerian, au fost dislocate trupe de soldați. Localitatea este practic moartă. Mulți au plecat, nu se organizează nici o manifestație, iar puținii oamenii care au mai rămas se tem să iasă din case.

„Mi-a fost frică prima dată să merg în Ucraina. Sunt multe puncte de control și permanent se aud sirenele de alarmă aeriană. În sat oamenii zic că văd deseori cum rachetele zboară deasupra satului, iar electricitatea ba se pornește, ba se stinge, ca și conexiunea la internet. În ultimul an, am fost de două ori acasă. Prima dată am mers pe 2 septembrie 2022, pentru că am vrut să văd în ce stare este casa. A doua oară am fost în decembrie, de Crăciun, ca să ne vizităm rudele. De casă are grijă o rudă de a mea și am fost bucuroasă când am văzut că florile erau înflorite. Sigur că ne-a fost greu. Chiar dacă m-aș întoarce acum, nu aș putea să mă adaptez. În primul rând, pentru că aici copilul a fost nevoit să meargă la școală rusă, iar în Ucraina se predă în ucraineană. În al doilea rând, eu nu mai am un job în Ucraina. Am fost concediată legal și nu aș avea cu ce să mă întrețin”, ne mărturisește Oxana.

Unica dorință – ca războiul să se termine

Chiar dacă Republica Moldova i-a devenit practic a doua patrie, ucraineanca se roagă în fiecare zi ca războiul să se termine și să revină acasă. Nu înțelege nici până astăzi de ce a început acest război și de ce soarta familiei s-a schimbat radical într-o singură zi.

„Am avut emoții mari când am mers prima dată în Ucraina (plânge). Mi-am amintit cât de liniștit trăiam acolo. Cu toții vrem să ne întoarcem acasă, pentru că noi acolo ne-am născut, am crescut și ne-am construit viața, iar acum trebuie să trăim în altă țară. Ne este greu pe suflet, dar suntem bucuroși că suntem aici. Noi toți ne dorim ca războiul să se termine, pentru că și aici auzim știri că Rusia ar vrea să ajungă în Moldova. Unii spun că le este indiferent sub cine să trăiesc, dar eu nu înțeleg de ce noi trebuie cuiva să ne supunem? Eu nu pot să plec din Moldova în altă parte. Nu cunosc alte limbi decât ucraineana și rusa, iar aici știind puțin româna pot să mă adaptez. Am rude plecate peste hotare, dar cunosc și mulți ucraineni care s-au întors acasă. Cel mai mult mă tem ca și aici să nu se înceapă războiul”, a spus Oxana.

Potrivit unui raport pentru anul 2022 al ONU, de la începutul războiului, Republica Moldova a primit cel mai mare număr de refugiați raportat la numărul de locuitori și este prima în topul celor cinci țări care au primit refugiați din Ucraina – cu aproape 1400 de oameni raportați la 10 000 de locuitori. De asemenea, conform Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR), actualmente în Republica Moldova locuiesc peste 109 mii de refugiați ucraineni, însă datele neoficiale arată că numărul acestora ar fi mai mare. Autoritățile de la Chișinău au primit suport extern în gestionarea crizei refugiaților atât financiar, cât și logistic. Potrivit Ambasadei UE din Republica Moldova, valoarea suportului umanitar oferit de Echipa Europa pentru gestionarea fluxului de refugiați a fost de 59 de milioane de euro.