Referendum în Crimeea: peninsula plutește spre Rusia

Există un roman utopic scris de Vasili Axionov, „Insula Crimeea”. În 1979, scriitorul rus povestea despre o Crimee independentă de Uniunea Sovietică, care își împotmolește destinul fericit și de succes într-o ambiție de unire cu Moscova.

De la Kiev la Simferopol nu mai zboară nici un avion. Cu trenul se mai poate ajunge - dar vigilența e mare, căci noua putere din Crimeea are grijă ca peninsula să nu fie invadată de provocatori de la Kiev sau din vestul Ucrainei. Nici dinspre Turcia nu mai zboară niciuna dintre cursele pe care le foloseau destul de des tătarii. Toate conexiunile din Simferopol duc la Moscova. Aeroflot, compania de stat a Rusiei, a pus în circulație, pe ruta Crimeea, nave mai mari. Majoritatea zboară cu casa închisă. Călătoria durează cu 20 de minute mai mult decât de obicei - Aeroflot a schimbat traseul, din motive de securitate, operând pe un culoar ce traversează exclusiv spațiul aerian rusesc.

La bordul Boeingului 767 cu care, alături de alți pasageri, călătorește înspre Crimeea și reporterul Deutsche Welle, se află corul mânăstirii moscovite Stretenski, cel care a cântat imnul Rusiei la ceremonia de deschidere a recentelor Jocuri Olimpice de iarnă de la Soci. Ministerul Culturii de la Moscova i-a rugat să dea câteva concerte, în acest weekend, în Crimeea, pentru a susține referendumul. „Sigur că suntem folosiți în jocurile lor politice, dar ce putem face?”, comentează unul dintre coriști, supărat că nu va mai putea cânta și în Ucraina.

Nu doar corul Stretenski a călătorit zilele acestea în Crimeea. Tenismenul Marat Safin şi fostul campion mondial la box Nikolai Valuiev (favoritul lui Vladimir Putin, care i-a organizat mai multe gale în speranța că va ajunge să fure titlul de la frații Kliciko - și parlamentar în partidul dirijat de liderul de la Kremlin) au făcut campanie pentru alipirea Crimeei de Rusia.

Duminică sunt interzise orice activități electorale și politice. Dar nici nu prea este nevoie. Campania nu a fost nicidecum una corectă. Întreaga agitație propagandistică a avut o singură direcție. În piața centrală din Simferopol, vocea unui necunoscut se rostogolea peste oameni din difuzoare, chemând populația Crimeei să voteze „corect”, la 16 martie. Și ce ar însemna aceasta? Răspunsul se vede pe un panou electronic imens: culorile steagului rusesc. Pe pereți, de jur împrejur, afișe cu două mesaje: „Împreună cu Rusia” și „Crimeea. Rusia. Primăvară”.

Programul televiziunii publice este întrerupt periodic de un filmuleț în care steagurile Rusiei și Crimeei se topesc unul într-altul, în interiorul unei inimi. Întrebat de către reporterul DW unde este reclama taberei pro-ucrainene, noul premier al auto-proclamatei Republici Crimeea, Serghei Axionov, răspunde precum grecii întrebați despre emisiunile pentru minorități: "Nu mi-a parvenit nici un fel de cerere adresată televiziunii locale”. Dar, în afara televiziunilor locale, pe peninsulă nu mai emite, de câteva săptămâni, nici o televiziune incomodă; pe frecvențele televiziunilor ucrainene au fost introduse canale rusești - iar acestea nu contenesc să vorbească despre „naționaliștii” și „fasciștii” care conduc, acum, la Kiev.

O ironie a istoriei: politicianul de 41 de ani care conduce acum destinele Crimeei poartă numele scriitorului de ficțiune politică. Axionov, premierul, este membru al partidului „Unitatea rusă”; la ultimele alegeri din Crimeea, au reușit să strângă patru procente; între timp, a pus monopol pe aparițiile media și nu are nici o îndoială cu privire la scorul referendumului. Deși se plânge că nu a dormit decât vreo zece ore în ultimele săptămâni, se afișează proaspăt și vesel. Răspunde la întrebările jurnaliștilor ca și cum și-ar fi încărcat răspunsurile într-o pușcă automată. Nu a auzit nimic despre activiști de pe Maidan răpiți și aduși în Crimeea; iar ziariștii străini atacați sunt singuri vinovați de ce li se întâmplă - trupele de auto-apărare nu ar trebui provocate.

Pe străzi, apropierea referendumului nu părea a fi neapărat un subiect. Taximetriștii, comercianții, chelnerii sau femeile de serviciu - pe toți i-a luat puțin prin surprindere repezeala cu care au fost chemați la referendum. Dar toată lumea traversează o perioadă euforică, după cum mărturisește Elena, tutungereasă, de etnie rusă. Fiul ei, Vladimir, a crescut ca ucrainean și va trebui să se reobișnuiască în noua patrie. Aia veche, comentează Vitali (20 de ani), „ne-a lăsat baltă”: salariile sunt mizerabile iar străzile distruse; sub Moscova sigur va fi mai bine, crede tânărul.

Vineri seara a defilat pe bulevardul principal din Simferopol împreună cu prietenii lui motoriști, până în piața Lenin. Arboraseră steaguri rusești. Și se vor duce, duminică, la referendum.