Puterea fermierilor francezi
26 februarie 2024Târgul agricol anual al Franței, care a început la sfârșitul săptămânii trecute la Paris, reprezintă o ocazie importantă pentru politicieni de a se plimba printre vaci și standuri cu brânză la vânătoare de voturi. De data aceasta, Salonul Internaţional al Agriculturii este și un test pentru a vedea dacă concesiile făcute fermierilor de către guvern sunt suficiente pentru a opri protestele acestora. Fermierii s-au plâns de veniturile prea mici și de birocrația excesivă. Protestele s-au întins pe mai multe săptămâni, până la începutul lui februarie, fiind reluate odată cu deschiderea târgului. Președintele Emmanuel Macron a fost primit de fermieri care demonstrau cu huiduieli și un concert de fluierături, unii au cerut chiar cu voce ridicată demisia lui Macron. S-a ajuns și la ciocniri violente cu poliția, deschiderea târgului fiind amânată mai multe ore.
Macron s-a retras apoi cu reprezentanți ai fermierilor și a revenit ulterior cu noi promisiuni. Reacția guvernului a dovedit din nou puterea deținută de agricultori în Franța - atât din motive istorice, cât și actuale. Chiar dacă sectorul agricol reprezintă doar 1,6% din PIB în Franța. Experții spun că puterea fermierilor împiedică practic aplicarea unor reforme ample necesare.
Puterea fermierilor are un fundament structural
Pentru Faustine Bas-Defossez, șefa departamentului Natură, Sănătate și Mediu la Biroul European de Mediu de la Bruxelles, o rețea de ONG-uri din 40 de țări, și reacția poliției la proteste spune multe. "La alte proteste de amploare similare, precum cele împotriva reformei pensiilor de anul trecut, forțele de ordine au intervenit cu bastoane și gaze lacrimogene", spune ea pentru DW. "Dar când 12.000 de agricultori blochează săptămâni la rând străzile în toată țara, ei sunt pur și simplu lăsați să o facă." Doar în puține cazuri au avut loc arestări, la marșul din piața Rungis la sud de Paris. "Aceasta arată cât de influent este în sistemul politic lobby-ul agricol - prin camerele de comerț agricole, dar și datorită faptului că unii politicieni locali sunt ei înșiși fermieri", explică Bas-Defossez.
Pierre-Marie Aubert, director al departamentului de Politică Agricolă și Alimentație la Institutul pentru Dezvoltare Sustenabilă de la Paris, vorbește chiar de "management împărțit". "Guvernul decide politica noastră agricolă împreună cu cel mai mare sindicat al fermierilor FNSEA, care reprezintă un sfert din agricultori. Se face astfel de 50 de ani, și în alte țări, ca Germania. Este vorba de așa-numita 'excepție agricolă'", spune el pentru DW. Structura de organizare relativ clară și numărul redus de fermieri - cam jumătate de milion, potrivit guvernului - fac ca acest lobby să dețină un avantaj față de alte mișcări de protest, la care participă adesea numeroase sindicate.
Legitimitate ca furnizori ai hranei pentru națiune
"Fermierii mai sunt puternici și pentru că sunt proprietari de terenuri - reprezintă fundamentul statului", adaugă el. "Faptul că pot furniza hrana națiunii le conferă o legitimitate masivă în stat. S-a văzut la greva foamei din anul 2007 în aproape 40 de țări. Pandemia de coronavirus și războiul din Ucraina au evidențiat la rândul lor cât de importantă este agricultura proprie, pentru a fi mai puțin dependenți de lanțurile de aprovizionare."
Executivul de la Paris a făcut deci rapid concesii generoase agricultorilor. Le-a promis mai puțină birocrație, subvenții suplimentare pentru producătorii de vin aflați în dificultate financiară, păstrarea reducerilor fiscale pentru combustibilii folosiți în agricultură și o implementare mai bună a legilor care ar urma să garanteze prețuri corecte în comerțul en gros. În plus, au fost anulate măsurile de reducere a folosirii pesticidelor.
Franța se angajează și la Bruxelles pentru fermierii ei
Președintele Emmanuel Macron a dus cererile fermierilor săi și la Bruxelles. El a cerut relaxarea unei reglementări în UE care prevede obligativitatea păstrării a 4% din suprafață nefolosită de agricultori, pentru a sprijini biodiversitatea. În plus, ar trebui ca de acum să fie aplicate în anumite cazuri taxe vamale la anumite importuri agricole din Ucraina, de unde au venit în UE de la începutul războiului la prețuri mai mici pui, ouă și zahăr. UE crease un coridor de export pentru a ajuta Ucraina care a pierdut piețe de export după invazia rusă.
Guvernul de la Paris s-a opus și acordului de liber schimb cu țările Mercosur, acord negociat timp de două decenii. Din Mercosur fac parte Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay, Bolivia și Venezuela, precum și alte țări învecinate. Fermierii se tem că acordul ar genera concurență neloială. Comisia Europeană a anunțat ulterior că "nu sunt întrunite deocamdată condițiile pentru finalizarea negocierilor".
David Cayla, docent economic la Universitatea Angers și membru al unui grup economic de stânga, acordul de liber schimb nici nu ar fi o idee bună. "În America de Sud există costuri de muncă scăzute și protejare redusă a mediului", spune Cayla pentru DW. "Firmele agricole sunt mai mari, pentru că acolo există suprafețe nelocuite mai mari. Se pot cultiva mai multe, ceea ce le oferă fermierilor de acolo încă un avantaj competițional."
Să nu se renunțe așa ușor la Mercosur
Produsele agrare europene ar putea fi trecute la categoria de produse culturale, ceea ce nu le-ar mai face bunuri comerciale normale și le-ar asigura protecție statală specială. O idee cu care a cochetat scurt și guvernul francez. "Astfel ar putea fi protejată agricultura și create lanțuri de aprovizionare regionale", crede Cayla. Alan Matthews, profesor emerit de politică agricolă comunitară la facultatea economică Trinity College din Dublin, crede însă că acordul cu Mercosur ar fi folositor. "Importurile agricole suplimentare sunt relativ reduse cantitativ iar pe fondul situației geopolitice tensionate și al situației Rusiei ar trebui să putem face schimburi comerciale cu alte părți ale lumii", spune el pentru DW.
Expertul agrar Aubert crede că reținerile în cazul acordului cu Mercosur sunt un semn al temerilor în fața influenței fermierilor, pe fondul alegerilor europene din iunie. "În Olanda, noul partid al fermierilor ar putea ajuta extrema dreaptă să ajungă la putere. În Germania, extremiști de dreapta s-ar fi infiltrat în mișcarea de protest a fermierilor iar politiciana radicală de dreapta din Franța Marion Maréchal-Le Pen, nepoata fostei candidate la președinție Marine Le Pen, nu s-a afișat degeaba la Bruxelles alături de fermieri", arată el. "Nu doar populiștii au realizat că agricultura ar putea fi o temă electorală la fel de puternică precum migrația."
Sectorul agrar are "nevoie de o strategie sustenabilă"
Bas-Defossez crede că situația nu este lipsită de pericole pentru democrația europeană. "Fermierii francezi încearcă să profite de valul anti-UE - chiar dacă ei sunt cei mai mari beneficiari ai subvențiilor primite prin politica agricolă comună a UE", subliniază ea. "Acordul european Green Deal pentru tranziția la o societate mai sustenabilă a devenit un fel de țap ispășitor, chiar dacă regulile noi nici măcar nu se aplică încă în sectorul agricol."
Harriet Bradley, de la Institutul European pentru Politică de Mediu, un think-tank din Bruxelles, vede lucrurile în aceeași linie. "Desigur că înțelegem că fermierii se confruntă cu provocări de ordin economic și social, dar să reducem din acest motiv reglementările de protecția mediului este o măsură care vizează doar termenul scurt - iar noi avem nevoie de o strategie sustenabilă pe termen lung, prin care fermierii să poată supraviețui inclusiv în condiții de vreme extremă", spune ea pentru DW. Ceea ce nu ar funcționa decât în anumite condiții, după cum arată Aubert: "Trebuie să creăm un sistem în care este rentabil economic să producem mai puțin poluant - altfel lipsește stimulul pentru schimbare."