Problema e sărăcia, nu sunt romii

Vecinii au chemat poliţia. Observaseră că nişte adulţi au intrat cu un copil într-o locuinţă "suspectă" şi au ieşit fără el de acolo. Poliţia a venit şi a constatat că în locuinţa "suspectă" se serba o zi de naştere.

Tot ceea ce credeaţi că ştiţi despre...

Localnicii din nordul oraşului Dortmund sunt prizonierii unor astfel de clişee. Şi, cu toate acestea, cam 100 s-au încumetat să participe la prezentarea cărţii "Romi săraci, ţigani răi", scrisă de jurnalistul Norbert Mappes-Niediek. Şi ştiau despre ce este vorba, căci subtitlul cărţii sună astfel: "Ce se potriveşte din clişeele despre imigranţi". De fapt, cartea lui Mappes-Niediek încearcă să demonstreze oamenilor că multe dintre cele pe care ei cred că le ştiu despre cea mai mare minoritate a Europei nici măcar nu sunt adevărate.

Mappes-Niediek acoperă, în activitatea sa jurnalistică, Europa de Sud-Est şi i-a întâlnit deseori pe romi în ţările din care aceştia au început să vină în Germania - în România şi Bulgaria. Celor veniţi să îl asculte, reporterul le povesteşte despre cum fuseseră romii înrobiţi în Europa de Răsărit, până la mijlocul secolului 19, şi despre cum, după 1989, romii din România şi-au pierdut locurile de muncă, la fel ca şi mulţi dintre etnicii români din România. Au fost marginalizaţi la fel ca peste tot în lume familiile nevoiaşe. Problema, comentează Norbert Mappes-Niediek, este sărăcia, nu sunt romii.

Câţi imigranţi de etnie romă au sosit în Germania e greu de spus. La Mannheim se spunea, la început, că au ajuns între 60 şi 70 la sută din totalul imigranţilor, povesteşte Daniel Strauß de la filiala Baden-Württemberg a Asociaţiei Sinti şi Roma din Germania. Din calculele pe care, însă, le-a făcut Strauß, doar opt-zece procente dintre aceştia chiar sunt romi. Germanii au însă obiceiul de a clasifica tot ce înseamnă imigraţie din ţările mai sărace ale UE la categoria "romi-problemă". Există şi un pachet de clişee ce vin automat: locuinţe supraaglomerate, colectarea de deşeuri şi de fier vechi, copii neîngrijiţi. Şi atunci încep să curgă plângeri la poliţie. Se petrece aşa mai ales în oraşele sărace: la Dortmund, Duisburg sau Berlin.

Modelul Berlin-Neukölln

O organizaţie creştină din Berlin-Neukölln şi.-a propus să repună în circuit o serie de locuinţe abandonate. Între timp, acolo locuiesc nu doar familii de romi. Proiectul a primit un premiu, fiind dat drept "model de rezolvare a unei probleme locative şi de integrare".

La Berlin a fost lansat, vara aceasta, "Planul de acţiune privind incluziunea romilor imigranţi". Scopul primar a fost rezolvarea problemei locuinţelor şi o mai bună asistenţă şcolară şi medicală pentru copii, explică Monika Lüke, responsabilă, în administraţia capitalei federale, pentru chestiuni de integrare. Până în 2014 urmează să existe echipe de asistenţă scoială în toate cartierele Berlinului.

În plus, se are în vedere lansarea de măsuri împotriva anti-ţiganismului. "Este un plan de acţiune unic în Germania", punctează Lüke, mândră că "pentru această iniţiativă, Berlinul este lăudat de către Comisia Europeană". Amaro Foro, o asociaţie de tineret roma şi sinti din Berlin, salută planul de acţiune dar avertizează asupra riscului etnicizării sărăciei. Dacă abundă ofertele speciale pentru romi există riscul ca opinia publică să se revolte împotriva unor ipotetice suprasolicitări ale bugetelor publice. Or, astfel de imagini nu fac decât să dea apă la moară grupărilor rasiste.

Nimeni nu îi recunoaşte drept romi

"Tocmai de aceea nu vrem ca măsurile pe care le iniţiem să fie orientate strict în beneficiul romilor ci al tuturor imigranţilor aflaţi în situaţii similare", explică Monika Lüke. De altfel, nu toţi romii au nevoie de sprijin - acesta este un mit, mulţi dintre ei sunt bine integraţi.

Norbert Mappes-Niediek aminteşte, într-o discuţie purtată cu reporterii Deutsche Welle, că în anii 60 şi 70, zeci de mii de romi au venit în Germania ca "gastarbeiteri" din fosta Iugoslavie. "Nimeni nu îi recunoaşte ca fiind romi", susţine jurnalistul, completând: "Împreună cu restul imigranţilor din fosta Iugoslavie fac parte din grupul care s-a integrat cel mai bine în Republica Federală".

Clişeele şi propaganda de dreapta

"Nimeni nu îi recunoaşte ca atare" poate fi aplicat şi în cazul etnicilor sinti şi roma care trăiesc de sute de ani în Germania. Conform estimărilor, sunt circa 70.000. Doar extrema dreaptă are treabă cu ei. Şi teama de discriminare nu aşteaptă prea mult pentru a se cuibări în sufletul unui minoritar de orice fel. Naţional-socialiştii i-au persecutat - sute de mii au fost ucişi, dar crimele naziste împotriva romilor au fost recunoscute oficial abia multe decenii după sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial. Din 2012 există, la Berlin, un monument dedicat memoriei victimelor sinti şi roma ale hitlerismului. În Schleswig-Holstein, minoritatea a fost recunoscută oficial. Şi alte landuri vor să facă, în viitorul apropiat, acest gest.

Daniel Strauß visează la ziua în care conaţionalii săi se vor putea lăuda în public cu apartenenţa la etnia sinti şi roma. În campania pentru alegerile tocmai desfăşurate a candidat pentru prima oară un etnic sinto pentru Bundestag: Romeo Franz, cel care a compus muzica ce se aude la monumentul din Berlin dedicat victimelor de etnie sinti şi roma din perioada nazistă.