Prietenul meu, roboţelul

Germania se află pe locul al doilea la nivel mondial, după Japonia, în domeniul roboticii. Dar germanii sunt axaţi cu precădere pe producţie robotizată, fiindcă populaţia are, deocamdată, reţineri mari în privinţa aparaturii inteligente folosite în afara fabricilor. În Japonia, lucrurile stau altfel: peste 370.000 de roboţei "muncesc" în întreprinderi, pe plantaţiile de orez sau la recepţie.

Cum ar trebui să arate un roboţel şi ce ar trebui el să facă pentru a-şi spori gradul de acceptanţă în rândurile germanilor? Universitatea din Bielefeld le-a oferit oamenilor de ştiinţă posibilitatea de a căuta răspunsul la această întrebare prin organizarea unor cercetări interdisciplinare la care, pe lângă specialişti din robotică, au fost invitaţi şi informaticieni, neurologi, fizicieni, lingvişti sau psihologi.

De câţiva ani, Universitatea din Bielefeld colaborează strâns cu două institute din Osaka. Profesor Helge Ritter este convins că, în viitorul nu foarte îndepărtat, şi occidentalii vor accepta roboţii în menajul casnic. Decisiv este însă felul în care vor arăta aceste aparate. În orice caz, modelele pe care le propun oamenii de ştiinţă diferă.

De exemplu, profesorul japonez Hiroshi Ishiguro susţine promovarea unui robot humanoid. Ishiguro a devenit celebru în întreaga lume prin "fratele său geamăn" - roboţelul îmbrăcat în negru care îi imită până şi frizura. În cazul femeii-robot "Genoid F", publicul şi-a dat seama abia după un timp că este vorba despre o maşină şi nu o fiinţă vie.

În mod interesant însă, un alt prototip al lui Hiroshi Ishiguro ("Telenoid R1") arată ca o fantomă de dimensiunile unui copil, iar accentul nu mai cade pe detalii de natură estetică. Un roboţel asemănător (Elfoid), dar mult mai mic, ar urma să înlocuiască telefonul mobil în forma pe care o cunoaştem noi acum.

Cercetătorii de la Bielefeld sunt de părere că simplitatea ar putea uşura comunicarea dintre om şi maşină şi i-ar determina pe oameni să accepte roboţii cu mai multă uşurinţă. Cu ochii săi mari şi faţa rotundă, noua creaţie a oamenilor de ştiinţă germani - un cap de robot numit "Flobi" - poate exprima emoţiile de bază: tristeţe, bucurie, teamă sau surpriză.

Însă, pe lângă aspectul exterior, un rol la fel de important îi revine şi felului în care se comportă robotul. Specialiştii germani cred că aparatul n-ar trebui mânuit prin telecomandă, ci ar trebui să acţioneze din proprie iniţiativă. În acest sens, va fi necesar ca roboţii să aibă capacitate de învăţare.

Pentru o "colaborare" armonioasă, robotul ar trebui să fie capabil să-şi recunoască "stăpânul" şi să reacţioneze în mod adecvat.

Autori: Alexander Freund, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident